E important sa vorbesti despre lucruri importante. E si mai important cand timpul lucrurilor importante devine prezentul. E ideal cand ele au loc. Pe neasteptate. Zambind respiri secunda in timp ce o traiesti. Devine trecut. Devine amintire. Ai vrea o rama in care sa pui secunda. Dar nu exista. Totusi traiesti cu gandul. Si te respecti pentru ca ai reusit, pentru ca e cine trebuie. Pentru ca ai avut curaj. Pentru ca ai puterea pe care nu toti o avem. Sa traiesti la maxim momentul.. Momentul care poate e cel mai important din viata ta de pana acum. Si esti mandru de tine ca persoana ca ai avut puterea sa o duci la bun sfarsit.
30 August. Ziua care marcheaza vieti.
duminică, 30 august 2009
miercuri, 26 august 2009
O mie.
Te gandesti oare cum trece timpul fara sa avem vreun aport la mecanismul sistematic? Totul este rece si rigid la fel ca un inceput de orice, totul este dilematic, totul ar fi schimbator. Realizezi ca de fapt timpul este singurul adevar real? Eu da! Si ma gandesc la asta, odata, de zece de o suta, de o mie de ori! Viitorul practic nu exista, trecutul a fost, iar prezentul este. O mie de ganduri imi invadeaza pana si lacrimile ce vor curge la un moment dat. O sa fie bine? Oare ma place si ea? Oare o sa iesim impreuna? Oare cu ce parfum se da? Daca nu ii place comportamentul meu? Ce ma fac? Trag aer in piept. Astept. Expir.. O sa fie bine. Asa se intampla.. de obicei..
Mi-aduc aminte motive pentru a fi cu ea.. o mie! Este frumoasa, zambetul ei, parul, ochii nasul gura, sarutul.. Imbratisarea calma sau strangerea de mana. Sufletul cald si felul de-a vorbi.. O mie, nu mai putin.
Cunosc un suflet gol. Si trist. Si mohorat. Si singur!!! Probabil vor fi o mie de ceva pana in momentul in care starea de spirit i se va schimba. Dar vorba mea: Este timp.
Mi-aduc aminte motive pentru a fi cu ea.. o mie! Este frumoasa, zambetul ei, parul, ochii nasul gura, sarutul.. Imbratisarea calma sau strangerea de mana. Sufletul cald si felul de-a vorbi.. O mie, nu mai putin.
Cunosc un suflet gol. Si trist. Si mohorat. Si singur!!! Probabil vor fi o mie de ceva pana in momentul in care starea de spirit i se va schimba. Dar vorba mea: Este timp.
sâmbătă, 22 august 2009
Ceva de sters la ochi, cu.
Batista.. Dar da, prafuita. Nefolosita. Aruncata si dupa miros realizezi ca nici macar nu a fost impaturita. tresari. Te gandesti cat a trecut de cand nu s-a uitat la tine, de ce nu te-a scos din sertarul tau inchis la culoare.. Cu un miros inchis. Neputincioasa.. STAI. Ce altceva poti sa faci? L-ai lasat sa faca ce a vrut cu tine, sa te foloseasca. Mai stii macar daca te-a spalat? Trista, anosta.. As spune, nula.
Cu siguranta nu m-am referit la o batista obisnuita, ori la un servetel de unica folosinta. Unele femei, fete se lasa calcate in picioare ca si cum nu ar avea nimic de obiectat, de facut, de spus. Parca le-ar fi interzise actiunile proprii. Si nu e normal asa. Batista este un compliment pentru unele dintre voi care ii lasati pe barbati sa se comporte cu voi, ca si cu niste carpe. Cunosc astfel de femei care nu au puterea, curajul, ori nu isi rezerva dreptul de a spune sau face ceva pentru sine. Pentru a-si trai viata cu adevarat.. Ma simt vinovat in ce priveste asta, pentru ca la un moment dat "am facut curat intr-o casa si am avut nevoie de carpa". Desi nu era necesar. Asta nu este locul in care imi cer scuze. Este locul in care, daca va duce capul, va simtiti de cacat si incercati sa luat atitudine, sa nu va mai ia altii de carpe. Drepturile ar trebui sa fie egale. Daca nu vi le asumati cu frumosul cand oamenii se roaga de voi, poate vi le asumati cand cineva isi bate joc de voi intr`un stil aparte.
Astept sa vad cate din voi, care isi iau bataie de la prieteni/soti/iubiti ori orice ar fi ei, or sa ia atitudine. Chiar sunt curios
Cu siguranta nu m-am referit la o batista obisnuita, ori la un servetel de unica folosinta. Unele femei, fete se lasa calcate in picioare ca si cum nu ar avea nimic de obiectat, de facut, de spus. Parca le-ar fi interzise actiunile proprii. Si nu e normal asa. Batista este un compliment pentru unele dintre voi care ii lasati pe barbati sa se comporte cu voi, ca si cu niste carpe. Cunosc astfel de femei care nu au puterea, curajul, ori nu isi rezerva dreptul de a spune sau face ceva pentru sine. Pentru a-si trai viata cu adevarat.. Ma simt vinovat in ce priveste asta, pentru ca la un moment dat "am facut curat intr-o casa si am avut nevoie de carpa". Desi nu era necesar. Asta nu este locul in care imi cer scuze. Este locul in care, daca va duce capul, va simtiti de cacat si incercati sa luat atitudine, sa nu va mai ia altii de carpe. Drepturile ar trebui sa fie egale. Daca nu vi le asumati cu frumosul cand oamenii se roaga de voi, poate vi le asumati cand cineva isi bate joc de voi intr`un stil aparte.
Astept sa vad cate din voi, care isi iau bataie de la prieteni/soti/iubiti ori orice ar fi ei, or sa ia atitudine. Chiar sunt curios
Fac asta pentru ca am realizat ca nu e bine,
si mai ales pentru ca m-am schimbat
miercuri, 12 august 2009
Dar mai e timp.
Ma uit la valuri si imi caut un motiv. Probabil traim pentru a ne face pe sine multumiti sau fericiti. Tot in valuri citesc ca nimic nu`i indestulator, nimic nu ajunge, nu multumeste, nu satisface. Probabil ar fi trebuit sa scriu la persoana I singular. Calculand asupra mea, si logic, imi da un rezoltat eronat, cu virgula. Incerc de fapt sa-i multumesc pe altii pentru a ma satisface pe mine. Dar e ilogic. Mi-aduc aminte o perioada in viata mea in care-mi era bine. Pustan fiind n-am stiut ca nu trebuie sa trec mai departe. Acum in continuare incerc sa-i fac pe altii fericiti pentru a primi acelasi dar in schimb. Problema e ca ori nu reusesc, ori nu incerc cum si unde trebuie. Dar mai e timp. Probabil ca cel mai usofr imi va fi sa `ajut` persoana care m-a iubit sincer. Pur si simplu pentru ca eram asa cum inca sunt. Probabil ca imi voi primi fericirea in schimb. Asta astept!
Probabil ca postul asta va lamuri multe "de ce-uri" din mintea ta. Sper sa concluzionam motive. Astept comentarii. :)
Probabil ca postul asta va lamuri multe "de ce-uri" din mintea ta. Sper sa concluzionam motive. Astept comentarii. :)
sâmbătă, 8 august 2009
V-am spus?
Sunt euforic. Si multumit. Dau ochii peste cap.. si oftez. Zambessccc.. Mai vreau pe plaja. Sa am cei mai frumosi ochi in care sa ma cufund indiferent ca nu stiu sa inot in ei. Si parca, daca inchid ochii, sunt acolo. Eu gust fericirea. Si nu e dulce ori amara, sarata ori acra. E gustul tau pe buzele mele. E visul meu ce nu credeam ca va prinde radacini. Fara greutati nu poate fi usor. Si pana la urma, nu e viata o panta ascendenta.
V-am spus? Sunt fericit!!!
Dorinta mea: As inchiria o plaja, in mijlocul verii, o zi intreaga, 500 metri pe malul marii, sa nu treaca NIMENI.. Decat noi doi. Sa stea lumea sa ne priveasca, cum ne sarutam. Ori cum ne tinem de mana. Cum ne imbratisam. Pe margini, oamenii sa priveasca, dar sa nu calce, pentru ca le-ar fi interzis.. Ar insemna invidie si dilema pentru ei. Si ar insemna exact ce esti pentru mine. Ceea mai importanta. Si.. daca nu pot sa iti ofer toata lumea, macar o parte din ea, as putea sa fac sa fie a noastra. Totusi ti-as oferi lumea daca as putea. Viata mea. Si iti promit ca nu o sa apara nimeni. NIMENI. Sa nu te indoiesti de asta.. Iti repet: Ce altceva mi-as putea dori?
Visam sa vad minunea lumii, visam la ochii tai, Si mi-ai facu din vise aripi, si am zburat la ei..
Tu stii sa imi spui ce e iubirea fara vreun cuvant..
Mi-ai pus in cale doua stele, sa nu ma ratacesc.. o viata am sa privesc la ele, si n-am sa ma opresc!!!!
V-am spus? Sunt fericit!!!
Dorinta mea: As inchiria o plaja, in mijlocul verii, o zi intreaga, 500 metri pe malul marii, sa nu treaca NIMENI.. Decat noi doi. Sa stea lumea sa ne priveasca, cum ne sarutam. Ori cum ne tinem de mana. Cum ne imbratisam. Pe margini, oamenii sa priveasca, dar sa nu calce, pentru ca le-ar fi interzis.. Ar insemna invidie si dilema pentru ei. Si ar insemna exact ce esti pentru mine. Ceea mai importanta. Si.. daca nu pot sa iti ofer toata lumea, macar o parte din ea, as putea sa fac sa fie a noastra. Totusi ti-as oferi lumea daca as putea. Viata mea. Si iti promit ca nu o sa apara nimeni. NIMENI. Sa nu te indoiesti de asta.. Iti repet: Ce altceva mi-as putea dori?
Visam sa vad minunea lumii, visam la ochii tai, Si mi-ai facu din vise aripi, si am zburat la ei..
Tu stii sa imi spui ce e iubirea fara vreun cuvant..
Mi-ai pus in cale doua stele, sa nu ma ratacesc.. o viata am sa privesc la ele, si n-am sa ma opresc!!!!
Mieji de seminte
Mi s-a spus ca pentru fiecare clipa de fericire, pentru fiecare lucru bun si placut din viata trebuie sa platim.. Asta e cursul vietii.. Mai devreme sau mai tarziu viata ne cere ceva in schimbul momentelor de fericire.. Acum sunt fericit, ma simt implinit si simt ca nu imi mai trebuie NIMIC decat ceea ce am. Sper sa fi platit pentru asta, desi.. doar sper. Ma bucur de ceea ce am, si am invatat sa nu intreb de ce.. M-ai invatat sa ma multumesc cu asta fara sa pun prea multe intrebari. Si desi nu esti de acord, eu tot “Carpe diem”, pentru ca inconstient asta imi spui sa fac.. As sacrifica orice, si oricat oricand si oriunde ca sa nu traiesc cu teama ca ceva din ce se intampla ar putea lua o intorsatura ciudata.. urata, trista.
Ma fericesti cu fiecare respiratie a ta, cu fiecare privire, si clipire.. Cu fiecare moment in care ma iei in brate sau ma saruti.. Oftez.. Inchid ochii, te vad.. apoi zambesc. Este un intreg ritual, un obicei.. Imi place sa te vad zambind, sa te mangai sa te privesc. M-ai invatat sa am rabdare.. sa traiesc, sa fiu trist si fericit, sa fiu suparat si cu un zambet sa imi treaca tot. Te-am invatat sa ierti. Sper doar, sa te pot invata sa iubesti. E sentimentul inaltator care abunda in fiecare particica. In suflet, in gand, in toate firele de par si in degetul mic de la piciorul drept. Si in celelalte. Ma intreb, daca, desi iti tot repet si iti spun ce simt pentru tine, daca realizezi asta. Probabil ca tu mai mult decat ORICINE nu ai vrut sa se intample asta.. Dar nu te poti opune.
Te-as tine de mana, mergand cu fata la tine si spatele la lume, privindu-te in ochi. Te-as mangai pe obraji si buze, m-as juca in parul tau si as alerga prin mintea ta. As zambi, exact cum o fac. Ti-as spune ca te iubesc.. Te-as saruta, te-as musca si m-as juca cu mainile tale.. Ti-as spune ca ma gandesc la tine, chiar daca sunt langa tine. Mi-ar fi dor de tine dupa 5 minute dupa ce am plecat de langa tine. Te-as strange in brate si nu mi-ar trebui mancare ori apa. As fi dedicat tie, fara vreo retinere, ori alte ganduri care nu te cuprind.. Ti-as spune sa ai grija de tine, si sa fii cuminte. Te-as tine in brate sa te simti in siguranta, sa poti adormi.. Ti-as face mieji de seminte, si ti-as spune sa nu te mai alinti ca un catelus.. ti-as sopti la ureche cel mai sincer te iubesc. Te-as pupa pe obraz.. M-as plimba cu tine pe strada in frig la 12-1 noaptea.. Ti-as spune sa nu zambesti cand stiu ca zambesti, si te-as suna sa iti spun ca te iubesc.. o sa iti dai seama la momentul respectiv.. Si nu trebuie sa imi multumesti pentru asta..
Ma fericesti cu fiecare respiratie a ta, cu fiecare privire, si clipire.. Cu fiecare moment in care ma iei in brate sau ma saruti.. Oftez.. Inchid ochii, te vad.. apoi zambesc. Este un intreg ritual, un obicei.. Imi place sa te vad zambind, sa te mangai sa te privesc. M-ai invatat sa am rabdare.. sa traiesc, sa fiu trist si fericit, sa fiu suparat si cu un zambet sa imi treaca tot. Te-am invatat sa ierti. Sper doar, sa te pot invata sa iubesti. E sentimentul inaltator care abunda in fiecare particica. In suflet, in gand, in toate firele de par si in degetul mic de la piciorul drept. Si in celelalte. Ma intreb, daca, desi iti tot repet si iti spun ce simt pentru tine, daca realizezi asta. Probabil ca tu mai mult decat ORICINE nu ai vrut sa se intample asta.. Dar nu te poti opune.
Te-as tine de mana, mergand cu fata la tine si spatele la lume, privindu-te in ochi. Te-as mangai pe obraji si buze, m-as juca in parul tau si as alerga prin mintea ta. As zambi, exact cum o fac. Ti-as spune ca te iubesc.. Te-as saruta, te-as musca si m-as juca cu mainile tale.. Ti-as spune ca ma gandesc la tine, chiar daca sunt langa tine. Mi-ar fi dor de tine dupa 5 minute dupa ce am plecat de langa tine. Te-as strange in brate si nu mi-ar trebui mancare ori apa. As fi dedicat tie, fara vreo retinere, ori alte ganduri care nu te cuprind.. Ti-as spune sa ai grija de tine, si sa fii cuminte. Te-as tine in brate sa te simti in siguranta, sa poti adormi.. Ti-as face mieji de seminte, si ti-as spune sa nu te mai alinti ca un catelus.. ti-as sopti la ureche cel mai sincer te iubesc. Te-as pupa pe obraz.. M-as plimba cu tine pe strada in frig la 12-1 noaptea.. Ti-as spune sa nu zambesti cand stiu ca zambesti, si te-as suna sa iti spun ca te iubesc.. o sa iti dai seama la momentul respectiv.. Si nu trebuie sa imi multumesti pentru asta..
Despre viata. O entitate care credeti ca exista. Si despre mine mai in particular.
Daca sunt prea important pentru cineva, vad lucrurile diferit decat le vad din prisma cuiva pentru care nu sunt la fel important.. Dar unde voi fi plecat cand nimeni nu ma va putea salva de mine? Unde va fi scaparea mea? Cum am reusit sa spal tot ce a fost? Probabil ca am atasat multe persoane de mine, dar imi era mult prea frica sa fiu urat de altii, incat ma prefac, ca`i urasc inainte.. Unde ma voi ascunde cand nu voi mai putea scapa de adevar? Realizez acum ca mi-e frica. Dar nu pot respinge tot.. Nici eu nu pot scapa tot.. Dar m-am saturat sa vorbesc ceea ce nimeni nu intelege. Imi e clar ca nu-mi pot trai viata de unul singur.. Pot auzi soaptele unor persoane, si aleg sa nu aud nici macar strigatele altora!!! Pana la urma, nu pot scapa de viata, nu? Ma opresc din respiratie destul de des.. respir si incerc sa nu privesc inapoi.. Imi dau hainele jos si ma bag in cada.. stau in caldura mea..
Tu nu vei stii vreodata adevaratul inteles al vorbelor mele cititorule! Tot ce scriu imi apartine.. Nu pot fugi nicaieri, asa ca scriu.. Nu ma pot ascunde, asa ca ma arat. Nu pot tipa, asa ca astern litere reci. Ma trezesc din vis, inghetat din cap pana in picioare. Tot ce credeam ca e dulce, e amar, si nu pot tipa.. Am venit sa spun adevarul pe care nimeni nu`l intelege.. Imi umplu viata cu ce visez noaptea.. dar totusi nu mai dorm. Cum reusesc sa visez? Singurul lucru `de pret` sunt eu. Indiferent pentru ce plang, pentru ce lacrimez, imi pierd mintile, caci tu poti alege, dar stai si te uiti.. Poti scrie. Dar nu o faci. Si oricat ai crede nu e la fel. Te regasesti in ce vreau.. Nimic nu ma poate tine in frau acum. Si as vrea sa vorbesc, pe intelesul tuturor. Sa fiu ceea ce ar vrea altii sa fiu, dar apoi.. as lua-o de la cap, nu? Nu as mai fi eu, cel care va scrie, care pe unii ii alina, si pe altii ii face sa sufere. Scriu adevaruri carora altora le e frica sa il aduca la suprafata? Nu. Inca nu fac asta, dar cand voi ajunge sa vorbesc despre sistem, Sau despre oameni carora le e frica sa traiasca, ori traiesc, si le e frica sa arate si altora cum, inseamna ca am involuat. Nu e treaba mea cum isi traiesc altii vietile, cat de bine sau rau o fac. E trist cum traim fara sa fim intrebati inainte daca vrem sa o facem, unde sa ne nastem, ce parinti sa avem, si ce aspect.. Spuneti voi ca dumnezeu exista? Faceti-ma sa cred, apoi voi considera ca in loc de involuat, am evoluat. Dar grabiti-va.. timpul trece si nu mai apare dumnezeu asta sa`l opreasca, sa ne putem bucura de viata la adevarata ei valoare.
Tu nu vei stii vreodata adevaratul inteles al vorbelor mele cititorule! Tot ce scriu imi apartine.. Nu pot fugi nicaieri, asa ca scriu.. Nu ma pot ascunde, asa ca ma arat. Nu pot tipa, asa ca astern litere reci. Ma trezesc din vis, inghetat din cap pana in picioare. Tot ce credeam ca e dulce, e amar, si nu pot tipa.. Am venit sa spun adevarul pe care nimeni nu`l intelege.. Imi umplu viata cu ce visez noaptea.. dar totusi nu mai dorm. Cum reusesc sa visez? Singurul lucru `de pret` sunt eu. Indiferent pentru ce plang, pentru ce lacrimez, imi pierd mintile, caci tu poti alege, dar stai si te uiti.. Poti scrie. Dar nu o faci. Si oricat ai crede nu e la fel. Te regasesti in ce vreau.. Nimic nu ma poate tine in frau acum. Si as vrea sa vorbesc, pe intelesul tuturor. Sa fiu ceea ce ar vrea altii sa fiu, dar apoi.. as lua-o de la cap, nu? Nu as mai fi eu, cel care va scrie, care pe unii ii alina, si pe altii ii face sa sufere. Scriu adevaruri carora altora le e frica sa il aduca la suprafata? Nu. Inca nu fac asta, dar cand voi ajunge sa vorbesc despre sistem, Sau despre oameni carora le e frica sa traiasca, ori traiesc, si le e frica sa arate si altora cum, inseamna ca am involuat. Nu e treaba mea cum isi traiesc altii vietile, cat de bine sau rau o fac. E trist cum traim fara sa fim intrebati inainte daca vrem sa o facem, unde sa ne nastem, ce parinti sa avem, si ce aspect.. Spuneti voi ca dumnezeu exista? Faceti-ma sa cred, apoi voi considera ca in loc de involuat, am evoluat. Dar grabiti-va.. timpul trece si nu mai apare dumnezeu asta sa`l opreasca, sa ne putem bucura de viata la adevarata ei valoare.
Salveaza-ma.. pentru ca poti.
Am un asa-numit `ritual` pe care il fac de fiecare data cand scriu in jurnal.. Dau drumul muzici care ma relaxeaza, inchid ochii pentru cateva secunde si astept primul cuvant sa`mi abunde degetele care dau valuri asupra tastaturii.. De fiecare data mi-a mers.. Am incercat in seara asta si nu prea a functionat, asa ca m-am gandit sa.. povestesc ce se intampla practic de fiecare data cand va ocup timpul ce`l pierdeti citind.. intelegandu-ma si regasindu-va pe voi..
O sa vorbesc azi despre lucruri deja intamplate.. despre lucuri trecute si fapte ce nu pot fi schimbate, despre timpul trecut si.. despre ce-a fost, impropriu spus marcant de viata.
Huh.. astazi am plans. Am varsat acele nesarate picaturi, care nu inseamna doar atat. Am dat din mine rautate si exces, oarecum ura si invidie pentru cei ce nu plang. Am dat afara greul si frigul.. teama si tristetea.. Toate acestea care.. in momentul in care sunt plin nu mai au loc.. asa ca a trebuit sa ma `golesc` prin lacrimi.. Am un parinte, greu de digerat.. un tata incuiat, care nu isi imagineaza cat rau le face copiilor lui prin comportamentul pe care il adopta.. un om care inca traieste in timpul lui fiind egoist. Nu am ajuns inca sa il judec datorita mamei mele, care este o persoana foarte inteligenta, si care realizeaza tot ce se intampla, careia ii datorez extraordinar de multe privind in urma, in perspectiva… Ar fi povestea vietii mele, ar fi idealul unora in viata, si regasirea multora in ceea ce mi s-a intamplat dar nu o sa scriu despre asta.. O sa scriu despre salvarea mea.. si nu.. nu va fi un cliseu.
Ca valuri spre mal (caci incolo se indreapta ele mereu), asa ai aparut tu.. dinspre larg inspre mal, nestiind ca un viitor `inamic` imi va fi fost prieten in trecut. Mi-a acordat sansa de a vorbi cu tine nestiind in ce se baga, de magnitudinea faptelor, de adevarul care va fi iesit la iveala. Visam sa fii un inger, dar a rezultat ca esti.. DA esti mai mult de atat. Sunt sigur ca nu a tinut de destin.. a tinut de staruinta cu care te-am abordat.. Cu idealurile care le-am afisat si in care TU te regaseai… Ai fost tot ce cautam.. schimbarea, visul, increderea.. Dorinta, si mai ales.. sinceritatea.. M-ai invatat sa schimb la mine idealuri, principii.. sa las extraordinar de mult de la mine. Sa tac cand trebuie sa vorbesc sa nu spun ce cred eu ca e bine sa spun.. M-ai facut ce vrei sa fiu.. Bhromor koio gia.. Albinutza.. Sunt lucruri stiute ce le stiu, timpul trece si adun sperante. Probabil ca voi ramane cu ele.. Dar nu imi pasa, si nu ar trebui sa pese nimanui. Eu carpe diem..
Am oftat sincer.. Si incepand de acum, acest paragraf va fi scris cu ochii inchisi, asa ca, nu accept plangeri.. (stiu ca nu sunt original..), si scriu din perspectiva in care in `acest` moment suntem impreuna ..
Doar acest moment ne tine impreuna aproape de perfectiune nimic in afara noastra, nimic sa ne ghideze .. inauntrul meu, nu mai stiu nimi.c.. Numai acest moment ne tine impreuna pierduti in confuzie speriati de ocean incercand razbunarea..indoindu-ne de intentii.. stai sau pleaca pentru totdeauna, joaca sau nu vei stii, ceea ce raiul a decis, tu nu poti nega.. asta e tot ce ai asteptat… Dorinta mea, dorinta ta.. sunt legi pentru mine, nu voi mai astepta..
O sa vorbesc azi despre lucruri deja intamplate.. despre lucuri trecute si fapte ce nu pot fi schimbate, despre timpul trecut si.. despre ce-a fost, impropriu spus marcant de viata.
Huh.. astazi am plans. Am varsat acele nesarate picaturi, care nu inseamna doar atat. Am dat din mine rautate si exces, oarecum ura si invidie pentru cei ce nu plang. Am dat afara greul si frigul.. teama si tristetea.. Toate acestea care.. in momentul in care sunt plin nu mai au loc.. asa ca a trebuit sa ma `golesc` prin lacrimi.. Am un parinte, greu de digerat.. un tata incuiat, care nu isi imagineaza cat rau le face copiilor lui prin comportamentul pe care il adopta.. un om care inca traieste in timpul lui fiind egoist. Nu am ajuns inca sa il judec datorita mamei mele, care este o persoana foarte inteligenta, si care realizeaza tot ce se intampla, careia ii datorez extraordinar de multe privind in urma, in perspectiva… Ar fi povestea vietii mele, ar fi idealul unora in viata, si regasirea multora in ceea ce mi s-a intamplat dar nu o sa scriu despre asta.. O sa scriu despre salvarea mea.. si nu.. nu va fi un cliseu.
Ca valuri spre mal (caci incolo se indreapta ele mereu), asa ai aparut tu.. dinspre larg inspre mal, nestiind ca un viitor `inamic` imi va fi fost prieten in trecut. Mi-a acordat sansa de a vorbi cu tine nestiind in ce se baga, de magnitudinea faptelor, de adevarul care va fi iesit la iveala. Visam sa fii un inger, dar a rezultat ca esti.. DA esti mai mult de atat. Sunt sigur ca nu a tinut de destin.. a tinut de staruinta cu care te-am abordat.. Cu idealurile care le-am afisat si in care TU te regaseai… Ai fost tot ce cautam.. schimbarea, visul, increderea.. Dorinta, si mai ales.. sinceritatea.. M-ai invatat sa schimb la mine idealuri, principii.. sa las extraordinar de mult de la mine. Sa tac cand trebuie sa vorbesc sa nu spun ce cred eu ca e bine sa spun.. M-ai facut ce vrei sa fiu.. Bhromor koio gia.. Albinutza.. Sunt lucruri stiute ce le stiu, timpul trece si adun sperante. Probabil ca voi ramane cu ele.. Dar nu imi pasa, si nu ar trebui sa pese nimanui. Eu carpe diem..
Am oftat sincer.. Si incepand de acum, acest paragraf va fi scris cu ochii inchisi, asa ca, nu accept plangeri.. (stiu ca nu sunt original..), si scriu din perspectiva in care in `acest` moment suntem impreuna ..
Doar acest moment ne tine impreuna aproape de perfectiune nimic in afara noastra, nimic sa ne ghideze .. inauntrul meu, nu mai stiu nimi.c.. Numai acest moment ne tine impreuna pierduti in confuzie speriati de ocean incercand razbunarea..indoindu-ne de intentii.. stai sau pleaca pentru totdeauna, joaca sau nu vei stii, ceea ce raiul a decis, tu nu poti nega.. asta e tot ce ai asteptat… Dorinta mea, dorinta ta.. sunt legi pentru mine, nu voi mai astepta..
Să facem să merite.
Sunt perioade în care lucrurile merg prost. Majoritatea lucrurilor. E aşa, o aglomerare ciudată de evenimente, fatalităţi şi imprevizibil, o aglomerare care ba mă face să-mi doresc să pot plânge, ba mă fac să râd, să fac haz de necaz. Aşa-i pe la mine zilele astea.
Nu vreau să mă învelesc în cuvinte mari. Nu vreau ca ceea ce simt să fie învelit în poleială strălucitoare, pentru că la prima rază de lumină n-ar mai răzbate nimic din ce-i înăuntru, tocmai pentru că totul se reflectă în afară. Sunt tot mai des momente în care fac asocieri ameţitoare de bine şi rău, de nevoi şi plăcere, de lucrurile pe care altădată le aveam desenate ca fiind despărţite de o linie albă, groasă şi continuă.
Am renunţat să mă mai gândesc la ce-i moral şi ce-i normal. Am ales ca, în anumite momente, să gândesc cât mai puţin posibil. Să-mi ţin toate simţurile treze. Să uit. Să iert. Să nu-mi mai pese de nimic altceva decât de ceea ce se petrece în mine.
Nu pot spune exact ce se petrece în mine în momentul ăsta, însă cred că e un soi de ceartă, de revoltă spontană între partea aia care deja s-a obişnuit cu societatea în care trăim şi partea aia revoluţionară, care încă mai are speranţa aia în van că lucrurile mai pot fi schimbate.
Eu sunt contruită în aşa fel încât să simt ascuţit până şi cele mai fine ironii, să simt privirile îndreptate către mine ca un soi de arsuri insistente. Sunt construită să fiu selectivă şi implicată până la dumnezeu, dacă într-adevăr cred în ceva.
Mă gândeam zilele astea că cel mai uşor mod de a trece prin viaţă este să te gândeşti cât mai puţin la faptul că ea, într-adevăr, trece. Sau, cel puţin, să te axezi pe partea pozitivă: aceea de a face trecerea să merite.
Nu vreau să mă învelesc în cuvinte mari. Nu vreau ca ceea ce simt să fie învelit în poleială strălucitoare, pentru că la prima rază de lumină n-ar mai răzbate nimic din ce-i înăuntru, tocmai pentru că totul se reflectă în afară. Sunt tot mai des momente în care fac asocieri ameţitoare de bine şi rău, de nevoi şi plăcere, de lucrurile pe care altădată le aveam desenate ca fiind despărţite de o linie albă, groasă şi continuă.
Am renunţat să mă mai gândesc la ce-i moral şi ce-i normal. Am ales ca, în anumite momente, să gândesc cât mai puţin posibil. Să-mi ţin toate simţurile treze. Să uit. Să iert. Să nu-mi mai pese de nimic altceva decât de ceea ce se petrece în mine.
Nu pot spune exact ce se petrece în mine în momentul ăsta, însă cred că e un soi de ceartă, de revoltă spontană între partea aia care deja s-a obişnuit cu societatea în care trăim şi partea aia revoluţionară, care încă mai are speranţa aia în van că lucrurile mai pot fi schimbate.
Eu sunt contruită în aşa fel încât să simt ascuţit până şi cele mai fine ironii, să simt privirile îndreptate către mine ca un soi de arsuri insistente. Sunt construită să fiu selectivă şi implicată până la dumnezeu, dacă într-adevăr cred în ceva.
Mă gândeam zilele astea că cel mai uşor mod de a trece prin viaţă este să te gândeşti cât mai puţin la faptul că ea, într-adevăr, trece. Sau, cel puţin, să te axezi pe partea pozitivă: aceea de a face trecerea să merite.
Fir de ata frant.
Cand spun fir de ata, ma refer la viata. Cand spun frant spun intrerup, dar nu ca si ata, viata nu poate fi legata la un loc. Indiferent de ramane sau nu nodul. Asa s-a intamplat cu un baiat, despre care sincer nu stiu foarte multe, pe care nu il cunosteam personal foarte bine, in schimb cu care am schimbat cateva vorbe, si am ciocnit o sticla de bere. Marian Ionescu. Este baiatul despre care cu toti care cititi stiti ca a murit in accidentul de la Stefan Cel Mare, in care basculanta aia cu balast a cazut peste microbuzul Medgidia-Bucuresti. Marian nu a fost singura mea cunostinta din acel microbuz.. A mai fost o tanti care avea in jur de 40 de ani, sotia unui bun prieten de-al tatalui meu. Viata se frange ca un colt de paine, daca nu cumva chiar mai usor. Oftez pentru ca.. cineva drag mie trebuia sa fie in acea masina, si imi e greu sa zic ca ma bucur ca nu a fost, pentru ca e trist pentru cei ce au fost acolo. Sa stim si sa fim constienti cu totii ca moartea nu iarta, nu ne iarta si nu tine cont de bunatatea sufleteasca, de prietenii pe care ii avem, de banii pe care ii cheltuim sau masinile pe care le conducem. Nici de functia pe care o detinem sau de ce am facut bun sau rau in lume. Moartea vine, `ne ia` si pleaca.. Ce pot eu sa spun e ca acolo la 2 metri sub pamant sper sa va odihniti si daca cu adevarat exista o lume de dupa sa va fie mai bine acolo. Eternitatea e a tuturor.
Rest in peace Marian.
In alta ordine de idei, vroiam sa mai deschid odata capitolul timp.. Sa incerc inteleg oamenii care nu isi imagineaza ca daca nu ar fi timp nu ar avea capacitatea de a se misca, de a evolua de a gandit. Totul ar stagna, ar fi nemiscat, nu lent, sau furibund. INGHETAT! Am trait cu gandul ca `pana aici mi-a fost` cu dragostea timp de 5 ani si ceva.. timpul ce a trecut s-a dovedit a-mi fi dusman cand am aflat ca oamenii pe care crezi ca ii cunosti in totalitate nu sunt ceea ce sunt. Tocmai de aia am parasit o relatie care se vroia a fi finalizata (casatorie, familie, bla bla).. Si nu imi pare rau. In schimb era ideea de timp, si anume ca timpul trecut s-a dovedit a-mi fi dusman. Timpul din nou trece.. viata bineinteles ca, continua si nu as vrea altceva. As vrea sa vad lume zambitoare si fericita cum sunt eu in unele momente ale unor zile, cand stiu ca in timp totul va fi bine, traind cu gandul dar nu cu siguranta asta. Sunt liber sa sper. Tineam extraordinar de mult la secundele care treceau si la momentele zilei, imediat cand m-am despartit de fata aia.. ma gandeam ca am 21 de ani si ca imi va fi greu sa o iau de la capat cu o noua relatie.. cu un nou inceput. Probabil ca e greu, dar cine a razbit odata va razbi si a doua oara. In schimb, serpentinele sunt mai abrupte, oamenii sunt mai rai, veninul a crescut, greutatile nu inceteaza sa apara.. Dar stii ce? STITI CE? Timpul care trece, acum trece in favoarea mea, a noastra.. Pentru ca apoi, cu rabdarea necesitata, cand toata lumea ori nu va mai avea ce sa zica, ori va fi de acord, timpul va fi prietenul nostru..
Dedicated to A.
Rest in peace Marian.
In alta ordine de idei, vroiam sa mai deschid odata capitolul timp.. Sa incerc inteleg oamenii care nu isi imagineaza ca daca nu ar fi timp nu ar avea capacitatea de a se misca, de a evolua de a gandit. Totul ar stagna, ar fi nemiscat, nu lent, sau furibund. INGHETAT! Am trait cu gandul ca `pana aici mi-a fost` cu dragostea timp de 5 ani si ceva.. timpul ce a trecut s-a dovedit a-mi fi dusman cand am aflat ca oamenii pe care crezi ca ii cunosti in totalitate nu sunt ceea ce sunt. Tocmai de aia am parasit o relatie care se vroia a fi finalizata (casatorie, familie, bla bla).. Si nu imi pare rau. In schimb era ideea de timp, si anume ca timpul trecut s-a dovedit a-mi fi dusman. Timpul din nou trece.. viata bineinteles ca, continua si nu as vrea altceva. As vrea sa vad lume zambitoare si fericita cum sunt eu in unele momente ale unor zile, cand stiu ca in timp totul va fi bine, traind cu gandul dar nu cu siguranta asta. Sunt liber sa sper. Tineam extraordinar de mult la secundele care treceau si la momentele zilei, imediat cand m-am despartit de fata aia.. ma gandeam ca am 21 de ani si ca imi va fi greu sa o iau de la capat cu o noua relatie.. cu un nou inceput. Probabil ca e greu, dar cine a razbit odata va razbi si a doua oara. In schimb, serpentinele sunt mai abrupte, oamenii sunt mai rai, veninul a crescut, greutatile nu inceteaza sa apara.. Dar stii ce? STITI CE? Timpul care trece, acum trece in favoarea mea, a noastra.. Pentru ca apoi, cu rabdarea necesitata, cand toata lumea ori nu va mai avea ce sa zica, ori va fi de acord, timpul va fi prietenul nostru..
Dedicated to A.
Vibrez.
Oftez din diferite motive. Zambesc din cu totul alte diferite motive. Sunt fericit pe moment din infinit de multe motive. Dar viata ce o traiesc e asa cum e dintr`un singur motiv.. Si anume, multumirea cu putin, lipsa de lupta pentru a razbi cu adevarat fericit si mult mai mult decat o fac altii.. Nu as putea sa ma plang, sau sa spun ca imi e rau sau bine, dar nici ca e o viata indestulatoare, ori zgarcita.
Sunt lucruri pe care mereu le-am dorit si am fost prea calici pentru a dovedi rabdare, incredere si liniste in timp.. Am pierdut ce credeam ca e nepretuit din graba, si lipsa de respect. Cel putin eu asa am facut. Probabil ca voi repeta greseala. Din acest motiv, oftez macar odata.
Zambesc cand visez, zambesc cand ma trezesc si sunt inca buimac, atat de adormit incat nu realizez ca`i realitatea cruda si rea. Zambesc cand aud ca cineva ma iubeste, zambesc cand beau bere, si cand probabil ma joc cu nepotii. Zambesc cand sunt fericit, dar nu intotdeauna cand sunt fericit zambesc.
Sunt fericit.. si ma simt bine, sensul vietii l-am descoperit, intalnindu-te pe tine. Cand eram mic, priveam spre soare, intrebandu`ma ce e fericirea, acum stiu sunt baiat mare.. Fericirea`i un lucru marunt, e o aripa care vibreaza, fericirea e un lucru mic, un pitic.. Ideea mi-a venit.. Citind o poezie, in care o albina-mi da raspunsul, restul e fantezie..
Viata o traim pentru ca ne-a fost data, luata ca privilegiu, transformata in porunca, sau in acelasi timp, pedeapsa. Sa nu disperam. Daca nu ne place viata, macar sa o ducem la capat. Vedem acolo si atunci ce se intampla.
Sunt lucruri pe care mereu le-am dorit si am fost prea calici pentru a dovedi rabdare, incredere si liniste in timp.. Am pierdut ce credeam ca e nepretuit din graba, si lipsa de respect. Cel putin eu asa am facut. Probabil ca voi repeta greseala. Din acest motiv, oftez macar odata.
Zambesc cand visez, zambesc cand ma trezesc si sunt inca buimac, atat de adormit incat nu realizez ca`i realitatea cruda si rea. Zambesc cand aud ca cineva ma iubeste, zambesc cand beau bere, si cand probabil ma joc cu nepotii. Zambesc cand sunt fericit, dar nu intotdeauna cand sunt fericit zambesc.
Sunt fericit.. si ma simt bine, sensul vietii l-am descoperit, intalnindu-te pe tine. Cand eram mic, priveam spre soare, intrebandu`ma ce e fericirea, acum stiu sunt baiat mare.. Fericirea`i un lucru marunt, e o aripa care vibreaza, fericirea e un lucru mic, un pitic.. Ideea mi-a venit.. Citind o poezie, in care o albina-mi da raspunsul, restul e fantezie..
Viata o traim pentru ca ne-a fost data, luata ca privilegiu, transformata in porunca, sau in acelasi timp, pedeapsa. Sa nu disperam. Daca nu ne place viata, macar sa o ducem la capat. Vedem acolo si atunci ce se intampla.
Nedefinit
Inceputurile sunt mereu grele - si asta mai ales pentru ca dintotdeauna oamenii au inzestrat inceputurile cu foarte mare insemnatate. Oamenilor le pasa de prima impresie, oamenii au nevoie sa-i faci curiosi, sa ii lasi in suspans, sa te faci interesant si placut. Eu nu ma prea pricep la inceputuri - in sensul ca niciodata nu stau sa-mi masor cuvintele astfel incat sa inspir cele de mai sus.
Se-ntampla in viata sa ajungi la un punct de echilibru - sau cel putin sa vrei sa ajungi acolo. Sa ajungi in punctul in care zambetul iti rasare nu stii de unde, chiar daca lucrurile nu-s tocmai roz, chiar daca treci prin greutati, chiar daca uneori, seara, cand mergi la culcare si te gandesti la toate problemele te doare.
Cam asta fac eu in fiecare zi: imi caut echilibrul. Fac slalom printre rautati gratuite, greutati materiale si senzatia de sufocare pe care mi-o da uneori societatea din jur. Nu sunt un martir. Sunt constienta ca toti avem greutati, poate altii sunt mult mai oropsiti decat am fost sau voi fi eu vreodata, insa eu sunt acea persoana care incearca sa extraga binele din toate, care stoarce toate aspectele pozitive din situatiile critice. Si, pana acum, asta m-a tinut in viata.
Fara nicio legatura, vorbeam zilele trecute cu o prietena despre oamenii rai. Tipul ala de oameni care se rastesc la tine, care ajung sa creeze conflicte, care au impresia ca in preajma lor se tese o adevarata conspiratie. Am ajuns la o concluzie care acum imi pare simpla si logica, insa in momentul descoperirii mi-a parut o revelatie care m-a lovit in mijlocul fruntii cu viteza rapidului Bucuresti - Constanta: oamenii sunt rai pentru ca au o problema cu ei insisi. Pentru ca asa refuleaza, pentru ca e mai simplu sa isi indrepte nemultumirile catre exterior, e mai simplu sa nu-si asume responsabilitatea .
Ma hranesc din lucruri simple si oameni dragi, din senzatii puternice si din speranta care nu m-a parasit nicio clipa. Astea nu ma fac nici mai buna, nici mai rea decat ceilalti. Nu ma definesc, nu ma confirma, nu ma individualizeaza. Dar ma fac sa merg mai departe.
Se-ntampla in viata sa ajungi la un punct de echilibru - sau cel putin sa vrei sa ajungi acolo. Sa ajungi in punctul in care zambetul iti rasare nu stii de unde, chiar daca lucrurile nu-s tocmai roz, chiar daca treci prin greutati, chiar daca uneori, seara, cand mergi la culcare si te gandesti la toate problemele te doare.
Cam asta fac eu in fiecare zi: imi caut echilibrul. Fac slalom printre rautati gratuite, greutati materiale si senzatia de sufocare pe care mi-o da uneori societatea din jur. Nu sunt un martir. Sunt constienta ca toti avem greutati, poate altii sunt mult mai oropsiti decat am fost sau voi fi eu vreodata, insa eu sunt acea persoana care incearca sa extraga binele din toate, care stoarce toate aspectele pozitive din situatiile critice. Si, pana acum, asta m-a tinut in viata.
Fara nicio legatura, vorbeam zilele trecute cu o prietena despre oamenii rai. Tipul ala de oameni care se rastesc la tine, care ajung sa creeze conflicte, care au impresia ca in preajma lor se tese o adevarata conspiratie. Am ajuns la o concluzie care acum imi pare simpla si logica, insa in momentul descoperirii mi-a parut o revelatie care m-a lovit in mijlocul fruntii cu viteza rapidului Bucuresti - Constanta: oamenii sunt rai pentru ca au o problema cu ei insisi. Pentru ca asa refuleaza, pentru ca e mai simplu sa isi indrepte nemultumirile catre exterior, e mai simplu sa nu-si asume responsabilitatea .
Ma hranesc din lucruri simple si oameni dragi, din senzatii puternice si din speranta care nu m-a parasit nicio clipa. Astea nu ma fac nici mai buna, nici mai rea decat ceilalti. Nu ma definesc, nu ma confirma, nu ma individualizeaza. Dar ma fac sa merg mai departe.
Parerea care ma intereseaza. Budisteanu - Cititorul harnic.
Suntem multi cei care cred ca avem ceva de spus, multi cei care cu usurinta scriu bine, care chiar au suficienta substanta din care sa-si extraga sevele. Se nasc totusi mai multe intrebari: de ce scriem in public?, de ce avem nevoie de “cititori”?, cui ne adresam de fapt?, de ce avem nevoie de ecoul lor?…si mai ales: suntem constienti ca scrisul pe blog este totusi o forma de exhibitionism psihic mascat de tot felul de motive “nobile”?
Probabil ca prin randurile de pe blog lasi sa transpara una din fatetele cele mai autentice ale personalitatii tale. Nu te cunosc in realitate, dar ma intreb daca te-as recunoaste, intalnindu-te in vivo, dupa cel care esti in si printre aceste randuri: probabil ca nu!
Se pare ca suferi din dragoste. Poate ca de fapt nici macar nu suferi, dar doar suferinta te rafineaza. Ai talentul de a spune nimicul, la modul cel mai interesant. Si totusi, despre ce vorbesti? Raman nedumerita asupra mesajului. Ce vrei sa ne spui, noua, multimii anonime a cititorilor? De ce am reveni sa te citim?
In ceea ce ma priveste, pot spune doar de ce continui eu sa te citesc: fiindca nu aflu mai nimic despre tine. Si asta este fascinant. Nu cred o iota din toate tristetile acelea. Cred doar ca tristetea este pentru tine un material brut din care-ti framanti aluatul poetic. Nu este clar daca te doare ceva, daca ai vreo neliniste existentialista…….dar clar este ca daca ai avea vreuna autentica, ai naste din tine un autentic scriitor.
Mai este ceva: se simte ca esti un singular, intr-un mediu care nu-ti este propice. Se simte ca nu-ti infigi radacinile intr-un sol demn de soiul tau. Te sfatuiesc sa te cultivi cu mai mare grija pentru specia nobila din care faci parte. Cuvintele nu sunt mari, nu au ca scop sa-ti scarpine orgoliul, care este deja supradimensionat. Vor doar sa te determine sa te iei in serios. Caci deocamdata este evident ca te joci: cu cuvintele, cu sentimentele, cu ceilalti (celelalte), cu viata….
Si o ultima recomandare: mi-ar placea mai multa stringenta in discursul prezentat cititorilor. Am problema - cateodata - in a-ti urmari firul logic. Ma intreb la sfarsitul eseului: de fapt, ce a vrut sa-mi spuna? Merg pe ideea ca atunci cand scrii pe un blog, vrei sa fii citit, deci vrei sa impartasesti ceva cu ceilalti, deci trebuie sa fii atent ca ceea ce ai de transmis sa si ajunga la destinatar. Altfel, ai scrie intr-un fisier word salvat cu parola undeva in computerul personal (ehei, unde sunt caietele de odinioara, pe care scriam cu un ciot de creion - ca sa pot sterge si corecta - idei, senzatii si impresii nemestecate, plamada unui asa zis jurnal pt. mine si sufletul meu?!). Deci daca vrei sa te urmarim, ghideaza-ne totusi prin apele tulburi ale textului, catre malul concluziei, al ideii principale, al firului rosu. Altfel, ajungem la sfarsit si ne trezim ca nu stim decat ca esti trist, sau nu mai esti trist, sau esti doar un pic trist…..si un pic jucaus, dar de ce, cum si ce fel….asta o stii doar tu si, poate, iubita ta arhetipala. Vrem mai mult, ca sa putem participa ca la o “blogonovela” autentica, identificandu-ne cu personajul preferat. Eu, de ex., ma identific cu tine….si-mi zic: ce-o fi oare in capul meu, ca nu ma inteleg nimic!?
Lasand glumitele ca intre autor si ai lui cititori la o parte, inchei spunandu-ti ca-mi lipseste epicul. Liricul e mult, e bun, cateodata chiar f. bun, dar in stare bruta. Mai trebuie slefuit. Epicul insa e rar….noi vrem poveste, vrem actiune, vrem sa stim ce fu ieri, cum e azi si ce vei face maine…..asa iti vom putea intelege si lirica, aprecia si drama, si comicul….ba chiar si filozofia de viata care se desprinde din romanta inchegata a prozei tale.
Asteptam, urmarindu-ti devenirea. Dar scrie pentru noi, cei multi, diferiti si fara chip, nu doar pentru ele, zeitele reale sau virtuale, muzele de care are nevoie orice tanar barbat, fie el bloghist sau nu. Invaluie-ne in poveste, atrage-ne, fidelizeaza-ne, vrajeste-ne, ca de nu…..ne ducem la blogul vecin….:)
Probabil ca prin randurile de pe blog lasi sa transpara una din fatetele cele mai autentice ale personalitatii tale. Nu te cunosc in realitate, dar ma intreb daca te-as recunoaste, intalnindu-te in vivo, dupa cel care esti in si printre aceste randuri: probabil ca nu!
Se pare ca suferi din dragoste. Poate ca de fapt nici macar nu suferi, dar doar suferinta te rafineaza. Ai talentul de a spune nimicul, la modul cel mai interesant. Si totusi, despre ce vorbesti? Raman nedumerita asupra mesajului. Ce vrei sa ne spui, noua, multimii anonime a cititorilor? De ce am reveni sa te citim?
In ceea ce ma priveste, pot spune doar de ce continui eu sa te citesc: fiindca nu aflu mai nimic despre tine. Si asta este fascinant. Nu cred o iota din toate tristetile acelea. Cred doar ca tristetea este pentru tine un material brut din care-ti framanti aluatul poetic. Nu este clar daca te doare ceva, daca ai vreo neliniste existentialista…….dar clar este ca daca ai avea vreuna autentica, ai naste din tine un autentic scriitor.
Mai este ceva: se simte ca esti un singular, intr-un mediu care nu-ti este propice. Se simte ca nu-ti infigi radacinile intr-un sol demn de soiul tau. Te sfatuiesc sa te cultivi cu mai mare grija pentru specia nobila din care faci parte. Cuvintele nu sunt mari, nu au ca scop sa-ti scarpine orgoliul, care este deja supradimensionat. Vor doar sa te determine sa te iei in serios. Caci deocamdata este evident ca te joci: cu cuvintele, cu sentimentele, cu ceilalti (celelalte), cu viata….
Si o ultima recomandare: mi-ar placea mai multa stringenta in discursul prezentat cititorilor. Am problema - cateodata - in a-ti urmari firul logic. Ma intreb la sfarsitul eseului: de fapt, ce a vrut sa-mi spuna? Merg pe ideea ca atunci cand scrii pe un blog, vrei sa fii citit, deci vrei sa impartasesti ceva cu ceilalti, deci trebuie sa fii atent ca ceea ce ai de transmis sa si ajunga la destinatar. Altfel, ai scrie intr-un fisier word salvat cu parola undeva in computerul personal (ehei, unde sunt caietele de odinioara, pe care scriam cu un ciot de creion - ca sa pot sterge si corecta - idei, senzatii si impresii nemestecate, plamada unui asa zis jurnal pt. mine si sufletul meu?!). Deci daca vrei sa te urmarim, ghideaza-ne totusi prin apele tulburi ale textului, catre malul concluziei, al ideii principale, al firului rosu. Altfel, ajungem la sfarsit si ne trezim ca nu stim decat ca esti trist, sau nu mai esti trist, sau esti doar un pic trist…..si un pic jucaus, dar de ce, cum si ce fel….asta o stii doar tu si, poate, iubita ta arhetipala. Vrem mai mult, ca sa putem participa ca la o “blogonovela” autentica, identificandu-ne cu personajul preferat. Eu, de ex., ma identific cu tine….si-mi zic: ce-o fi oare in capul meu, ca nu ma inteleg nimic!?
Lasand glumitele ca intre autor si ai lui cititori la o parte, inchei spunandu-ti ca-mi lipseste epicul. Liricul e mult, e bun, cateodata chiar f. bun, dar in stare bruta. Mai trebuie slefuit. Epicul insa e rar….noi vrem poveste, vrem actiune, vrem sa stim ce fu ieri, cum e azi si ce vei face maine…..asa iti vom putea intelege si lirica, aprecia si drama, si comicul….ba chiar si filozofia de viata care se desprinde din romanta inchegata a prozei tale.
Asteptam, urmarindu-ti devenirea. Dar scrie pentru noi, cei multi, diferiti si fara chip, nu doar pentru ele, zeitele reale sau virtuale, muzele de care are nevoie orice tanar barbat, fie el bloghist sau nu. Invaluie-ne in poveste, atrage-ne, fidelizeaza-ne, vrajeste-ne, ca de nu…..ne ducem la blogul vecin….:)
Despre visuri..
Uneori iti e atat de dor de cineva incat iti vine sa il scoti din vise si sa`l strangi in brate. Cand stii ca e imposibil, iti vine sa adormi, si sa visezi acea persoana cu gandul de-a fi mereu impreuna in vis. Cateodata sunt extrem si imi doresc moartea sa fim acolo… Impreuna. Visurile sunt desarte, dorintele inapte dea-mi aduce fericirea. Crisparile apar din ce in ce mai des. Ma trece cu fiori uneori cand imi aduc aminte.
Stiu ca multi din voi, cititorii imi spun ca postarile mele sunt triste si pesimiste, melancolice si romantice, cateodata. Dar asa sunt eu, si asta simt sa scriu. Cei ca ma cunosc stiu ca de fapt, nu sunt asa, si rad, sunt fericit, si bucuros destul de mult. Poate si de aia, simt nevoia sa scriu aici, doar pentru ca aici imi pot asterne gandurile altfel decat imi `petrec` viata.. Imi e bine, multumitor de bine, dar nu indestulator.
Mi-e dor sa traiesc un vis, sa ploua dar sa nu simt picuri fiind in mijlocul furtunii, sa arda soarele, dar sa simt doar adierea calda a vantului. Sa nu ma doara si nici sa nu cad de la inaltime. Ce dulce ar fi viata daca as trai in vis. Si de-aici revin la `populara` mea maxima: Chiar si cand visez, tot in cosmar traiesc.
Stiu ca multi din voi, cititorii imi spun ca postarile mele sunt triste si pesimiste, melancolice si romantice, cateodata. Dar asa sunt eu, si asta simt sa scriu. Cei ca ma cunosc stiu ca de fapt, nu sunt asa, si rad, sunt fericit, si bucuros destul de mult. Poate si de aia, simt nevoia sa scriu aici, doar pentru ca aici imi pot asterne gandurile altfel decat imi `petrec` viata.. Imi e bine, multumitor de bine, dar nu indestulator.
Mi-e dor sa traiesc un vis, sa ploua dar sa nu simt picuri fiind in mijlocul furtunii, sa arda soarele, dar sa simt doar adierea calda a vantului. Sa nu ma doara si nici sa nu cad de la inaltime. Ce dulce ar fi viata daca as trai in vis. Si de-aici revin la `populara` mea maxima: Chiar si cand visez, tot in cosmar traiesc.
Vivo.
Cazand asemeni unor frunze, amintiri ma trag inapoi, si vine sezonul toamnei. Ofilindu-ma ca un trandafir amintirile revin. Sentimente se redescopera.. Tot timpul ce-a trecut se-ndeparteaza. Mergand pe`un rau inghetat, ma urmaresc umbre si alti trandafiri au amintiri ce nu ma elibereaza.. si nici nu ma ajuta.
Cazand ca picuri de ploaie lacrimi imi racoresc obrazul. Mergand pe raul stralucitor visand zi si noapte.. Ma deschid ca un trandafi, tot ce`mi aduc aminte? Raul spre bine ma elibereaza…
I`m scared. To affraid to show i care.. Will he think me weak? If i tremble, when i speak?! Why, there`s another one he`s speakin of.. Maybe he`s inlove, i`d feel like a foul, life can be so cruel i don`t know what to do.. I`ve been there! With my heart out in my hands.. But what you must understand, you can`t let the chance to love him pass you by.. Tell him, tell him that the sun rise in his arms reach out to here, and whisper, tender words so soft and sweet.. Love will be the gift, you give yourself..
Touch him, with the gentleness you feel inside.. your love can be denied the truth will set you free you`ll have what meant to be.. in time you`ll see..Show him all that can be shown.. I don`t think i can endure if i`d let him walk away, when i have so much to say.. Love is light that surely glows, in the hearts of those who know, it`s a steady flame that grows..
Cazand ca picuri de ploaie lacrimi imi racoresc obrazul. Mergand pe raul stralucitor visand zi si noapte.. Ma deschid ca un trandafi, tot ce`mi aduc aminte? Raul spre bine ma elibereaza…
I`m scared. To affraid to show i care.. Will he think me weak? If i tremble, when i speak?! Why, there`s another one he`s speakin of.. Maybe he`s inlove, i`d feel like a foul, life can be so cruel i don`t know what to do.. I`ve been there! With my heart out in my hands.. But what you must understand, you can`t let the chance to love him pass you by.. Tell him, tell him that the sun rise in his arms reach out to here, and whisper, tender words so soft and sweet.. Love will be the gift, you give yourself..
Touch him, with the gentleness you feel inside.. your love can be denied the truth will set you free you`ll have what meant to be.. in time you`ll see..Show him all that can be shown.. I don`t think i can endure if i`d let him walk away, when i have so much to say.. Love is light that surely glows, in the hearts of those who know, it`s a steady flame that grows..
Fericirea..
Sunt fericit! Si ma simt bine! Sensul vietii l`am descoperit, intalnindu-te pe tine. Cand eram mic, priveam spre soare.. intrebandu`ma ce e fericirea.. acum stiu sunt baiat mare… Fericirea`i un lucru marunt, e o aripa care vibreaza, fericirea`i un lucru mic, un pitic ce danseaza.. Santana… Ideea mi-a venit citind o poezie, in care o albina-mi da raspunsul.. Restul e fantezie.. Sunt fericit, si ma simt bine.. Sensul vietii l-am descoperit intalnindu-te pe tine..
Stii sa plangi, pentru mine, atunci cand ma pierzi, stii sa iei de la mine, ce`i mai bun.. Si-apoi sa pleci, stii sa spui vorbe pe care nici tu n`ai cum sa le pierzi, stii sa ma faci sa mai sper.. Chiar si atunci cand totul e la fel.. In impas, totul e la fel.. Cum altfel? Te-ai schimbat, visul meu nu s-a terminat.. Stii sa astepti pana cand am cazut la pamant. Ceri orice pentru tine! N`o sa`ti dau ce nu am.. Totul e la fel.. cum am lasat. Neschimbat! visul meu nu s-a terminat.
Stii sa plangi, pentru mine, atunci cand ma pierzi, stii sa iei de la mine, ce`i mai bun.. Si-apoi sa pleci, stii sa spui vorbe pe care nici tu n`ai cum sa le pierzi, stii sa ma faci sa mai sper.. Chiar si atunci cand totul e la fel.. In impas, totul e la fel.. Cum altfel? Te-ai schimbat, visul meu nu s-a terminat.. Stii sa astepti pana cand am cazut la pamant. Ceri orice pentru tine! N`o sa`ti dau ce nu am.. Totul e la fel.. cum am lasat. Neschimbat! visul meu nu s-a terminat.
Needitat
Volum de la zero ascendent: M-am intins la marginea valurilor. Acolo unde luna se termina in nisip. Am aprins o tigara. Si am intrebat-o de tine, nepasator. A stiut ca mi-e dor. Si m-a cuprins cu un val de dupa umeri. Mi-a aratat incotro ai plecat. Pastrand doar urmele pasilor tai. De fiecare data. Cand saruta plaja. Ca sa nu ma ratacesc catre tine….
Si nu credeam ca-ti poate fi dor de ce n-ai avut niciodata, si fractiuni de secunda de fericire au zburat mai repede decat ar fi putut zbura orice oricand. Nu credeam ca mi-as fi putut dori franturi din vise sa devina realitate. Si nu credeam ca mi-as dori sa traiesc in trecutul recent. (RECENT!) Probabil ca daca toate ar fi cum am vrea noi, nu ca ar fi plictisitor, dar.. am avea 6 miliarde de lumi diferite in care nu am avea cum sa gasim ceva comun. Minti stralucite, ganduri necurate (Pentru ca n-am fi avut ape sa spalam), probabil ca 75% din Terra care`i acoperita de apa, ar fi doar un imens desert.
Iti jur ca mi-ar fi fost dor de tine daca m-ai fi lasat sa te cunosc… -= Chiar si cand visez tot un cosmar traiesc=-
Si nu credeam ca-ti poate fi dor de ce n-ai avut niciodata, si fractiuni de secunda de fericire au zburat mai repede decat ar fi putut zbura orice oricand. Nu credeam ca mi-as fi putut dori franturi din vise sa devina realitate. Si nu credeam ca mi-as dori sa traiesc in trecutul recent. (RECENT!) Probabil ca daca toate ar fi cum am vrea noi, nu ca ar fi plictisitor, dar.. am avea 6 miliarde de lumi diferite in care nu am avea cum sa gasim ceva comun. Minti stralucite, ganduri necurate (Pentru ca n-am fi avut ape sa spalam), probabil ca 75% din Terra care`i acoperita de apa, ar fi doar un imens desert.
Iti jur ca mi-ar fi fost dor de tine daca m-ai fi lasat sa te cunosc… -= Chiar si cand visez tot un cosmar traiesc=-
Lacrimi se desprind, usor in urma ta.. Stele cad pustiind cerul din umbra ta, de te-as urma as stii ca este in zadar, as strange iluzii iar si iar si stiu ca iubirea mea.. n-ar mai conta..
Intre noi doi, un zid a ramas, ne-am departat usor pas cu pas, un alt inceput si`o noua zi, sunt sigur ca vor veni..
Chipul tau s-a topit usor in mintea mea.. Noawptea m-a invelit numa-n lumina ta, caldura ta, si gheata imi strange inima, mi-e frig si nu pot respira, am obosit s-astept iubirea ta..
Chipul tau s-a topit..
Secunda doi de dupa prima despartire a genei superioare de cea inferioara. Un puchinel ce parca-l simt si-acum. Ma scarpin la ochi sa scap de el, ma uit la ceas, e iar 9 dimineata.. o noua zi. Alta aventura.
Intre noi doi, un zid a ramas, ne-am departat usor pas cu pas, un alt inceput si`o noua zi, sunt sigur ca vor veni..
Chipul tau s-a topit usor in mintea mea.. Noawptea m-a invelit numa-n lumina ta, caldura ta, si gheata imi strange inima, mi-e frig si nu pot respira, am obosit s-astept iubirea ta..
Chipul tau s-a topit..
Secunda doi de dupa prima despartire a genei superioare de cea inferioara. Un puchinel ce parca-l simt si-acum. Ma scarpin la ochi sa scap de el, ma uit la ceas, e iar 9 dimineata.. o noua zi. Alta aventura.
Comun..
Ti s-a intamplat vreodata sa mergi pe strada sa vezi o persoana de sex opus care practic iti taie rasuflarea? Si pentru ca n-ai timp si grad de contradictie nu ai de unde sa stii si nu cunosti spui clar, si din inima ca e persoana perfecta. Vrei sa te bagi in seama sa ii spui ceva dar nu ai curaj, vrei sa te uiti si sa ii zambesti si fixezi omu in sinea lui, dar NU SE UITA. Probabil ca are alta treaba, probabil ca are pe cineva, probabil ca nu are timp sa se uite, sau poate ca te-a vazut inainte si nu e interesat(a). Si treci mai departe, si iti spui ca data viitoare te bagi in seama. Dupa 10 minute normal ca uiti. Se face maine, si te duci sa-ti faci cumparaturi in nush ce market mare si: Coincidenta! E acolo. Si stai la coada si incerci sa te inghiontesti cu lumea sa ajungi mai aproape. Si esti chiar in spate.. dar.. N-ai curaj. Lasa! Poate data viitoare.
Mi s-a intamplat si mie, de cateva ori. Tin minte chipuri. In Metrou, in trolee. De fiecare data gaseam motive.. Ce sa-i zic? Lasa maine. Maine: Ce rost are? Daca nu vrea? Poimaine: Eu si asa nu stau mult in Bucuresti. E degeaba. Mi s-a intamplat in Medgidia: Mergeam eu linistit cu vesnicul 30/h cu muzica tare, si ma uit pe strada.. 2 sprancene perfecte, 2 ochi caprui, si un fel de incruntare sprintena, care`si vede de treaba. Eh.. sunt cu masina. Lasa ca e orasu` mic, daca e ceva, data viitoare. Dupa 2-3 zile, eram la picior si trec pe langa ea. Din nou sprancenele care si-acum ma fascineaza.. Din nou, trec si zic ca daca o vad data viitoare, chiar daca sunt cu masina, opresc si o intreb de sanatate. Dar stii ceva, dragule cititor? Nu mai e nevoie. Pentru ca e o lume mica. Si am vorbit si chiar ne intelegem. De asta internetu`i sfant. Nu stiu cum prin ce modalitate, am dat add unui id`u. Era ea, repet era strict neintentionat.. Dar regret ca inca nu am dezvoltat acea latura din mine care sa aiba acolo acea picatura de noroc pe care`o capata dupa 4 litri de bere.
Sfatul meu: Sa cautam sa nu mai facem pasul inapoi. N-avem de pierdut, ci doar de castigat. Poate chiar si-o palma peste fatza. Mai aflati o calitate (stie box). Ma amuz…
Mi s-a intamplat si mie, de cateva ori. Tin minte chipuri. In Metrou, in trolee. De fiecare data gaseam motive.. Ce sa-i zic? Lasa maine. Maine: Ce rost are? Daca nu vrea? Poimaine: Eu si asa nu stau mult in Bucuresti. E degeaba. Mi s-a intamplat in Medgidia: Mergeam eu linistit cu vesnicul 30/h cu muzica tare, si ma uit pe strada.. 2 sprancene perfecte, 2 ochi caprui, si un fel de incruntare sprintena, care`si vede de treaba. Eh.. sunt cu masina. Lasa ca e orasu` mic, daca e ceva, data viitoare. Dupa 2-3 zile, eram la picior si trec pe langa ea. Din nou sprancenele care si-acum ma fascineaza.. Din nou, trec si zic ca daca o vad data viitoare, chiar daca sunt cu masina, opresc si o intreb de sanatate. Dar stii ceva, dragule cititor? Nu mai e nevoie. Pentru ca e o lume mica. Si am vorbit si chiar ne intelegem. De asta internetu`i sfant. Nu stiu cum prin ce modalitate, am dat add unui id`u. Era ea, repet era strict neintentionat.. Dar regret ca inca nu am dezvoltat acea latura din mine care sa aiba acolo acea picatura de noroc pe care`o capata dupa 4 litri de bere.
Sfatul meu: Sa cautam sa nu mai facem pasul inapoi. N-avem de pierdut, ci doar de castigat. Poate chiar si-o palma peste fatza. Mai aflati o calitate (stie box). Ma amuz…
Azi te-am vazut. Pe tine si tot restul vietii mele trecandu`mi prin fata ochilor.
Si stiu ca n`ai sa vezi, n`ai sa citesti si nu o sa auzi de asta. Pentru ca stiu ca tu desi ai dreptul sa fii nu vrei, si desi vreau n`am dreptul. Un adevarat simptom al unei `boli` demult trecute. Azi te-am vazut, erai cu Mircea, fericita, radianta, zambitoare.. Si mi-a placut. Pentru ca ma bucur ca poti fii fericita, pentru ca ai avut ocazia si-ai profitat de ea. Pe Mircea nu`l cunosc, si desi mi-as dori probabil ca nu se va intampla asta. Treceati strada si se uita cu ochii fotografului la un pom.. mi s-a parut ciudat si comic, apoi mi-am adus aminte ce job are, cu ce se ocupa. E un observator.. Probabil ca te merita, si probabil ca nu merita lipsa de incredere pe care o ai pentru el, pur si simplu din cauza mea. Am discutat azi despre tine mi-am adus aminte si din nou am avut regrete.
Eram in masina, ascultam muzica, eram cu`n picior pe bord, si m`am uitat in oglinda. Cand am vazut cine e, inima a inceput sa`mi bata tare. Te-am vazut cum m-ai privit si ti`ai intors capul ironic, probabil inca te-asteptai sa sufar. Si chiar o fac, dar nu las sa se vada. Vroiam sa cobor sa vin sa te salut, sa te intreb ce faci cum o mai duci. Probabil ca n`ar fi fost o idee buna si de aia te-am lasat in treaba ta. Apoi v-am vazut cum va plimbati cum o faceau acum 3 ani, 2 cunoscuti de-ai mei, adica eu cu tine. Ulterior imbratisati, erati si asteptati ceva. Voi sunteti fericiti si chiar ma bucur pentru tine. Imi pare rau de mine, de ce-am facut si probabil ca o viata intreaga am sa regret lipsa de gandire, si graba cu care am apucat`o pe alte cai..
Am cuvinte mai profunde, ganduri mai inaltatoare, si amintiri perfecte. Dar le tine pentru mine, daca le spun par comune in ochii celor ce n-au trecut prin tot ce-a fost. 8 luni de adevar, de sinceritate si incredere, de dorinta si iubire. Dragoste arzatoare. Intr`un minut am vazut tot ce a fost intre noi, mi-a aparut ca un flash in minte. “Saruta-ma tu” “Soarele zambeste ca ne-am cunoscut” “Puiu” “Nu mai plange ca o sa fie bine, ce vrei asa sunt parintii” Mai stii ce inseamna 28 februarie? Ar fi fost 3 ani. Toata viata mea, traita intens, Cele 8 luni..
Eram in masina, ascultam muzica, eram cu`n picior pe bord, si m`am uitat in oglinda. Cand am vazut cine e, inima a inceput sa`mi bata tare. Te-am vazut cum m-ai privit si ti`ai intors capul ironic, probabil inca te-asteptai sa sufar. Si chiar o fac, dar nu las sa se vada. Vroiam sa cobor sa vin sa te salut, sa te intreb ce faci cum o mai duci. Probabil ca n`ar fi fost o idee buna si de aia te-am lasat in treaba ta. Apoi v-am vazut cum va plimbati cum o faceau acum 3 ani, 2 cunoscuti de-ai mei, adica eu cu tine. Ulterior imbratisati, erati si asteptati ceva. Voi sunteti fericiti si chiar ma bucur pentru tine. Imi pare rau de mine, de ce-am facut si probabil ca o viata intreaga am sa regret lipsa de gandire, si graba cu care am apucat`o pe alte cai..
Am cuvinte mai profunde, ganduri mai inaltatoare, si amintiri perfecte. Dar le tine pentru mine, daca le spun par comune in ochii celor ce n-au trecut prin tot ce-a fost. 8 luni de adevar, de sinceritate si incredere, de dorinta si iubire. Dragoste arzatoare. Intr`un minut am vazut tot ce a fost intre noi, mi-a aparut ca un flash in minte. “Saruta-ma tu” “Soarele zambeste ca ne-am cunoscut” “Puiu” “Nu mai plange ca o sa fie bine, ce vrei asa sunt parintii” Mai stii ce inseamna 28 februarie? Ar fi fost 3 ani. Toata viata mea, traita intens, Cele 8 luni..
Melancolie, sa ii spunem
Sunt melodii care dupa sute de ascultari inca imi provoaca tremurul ala de racoare in fiece vena si particica a corpului. Inca zambesc, cand imi aduc aminte de ceva curat si pur, ori de un gand smecheresc, de un zambet din cauza unui vers, de un suspin de dor, sau, de ce nu o lacrima pura..
Exemplu de melodie: Bosquito - Tu esti iubita mea, melodie la care voi scrie versurile in timp real, in care ascult melodia, deci orice greseala, sa imi fie scuzata. Ulterior voi pune un link de pe Youtube. Cei care vor vedea videoclipul, fiti pregatiti pentru o drama, reala in viata unora, o drama de neevitat, trista.. Si daca varsati o lacrima, care cu siguranta o sa fie sincera, da`ti un comment. Un simplu punct e de ajuns. Doar sa stiu ca mai avem inimi. Deci, dupa cum urmeaza..
Tu esti iubita mea, cu parul de tei.. Soarele a inrosit s-a simtit rusinat de splendoarea ochilor tai..
Eu sunt iubitul tau si aripi imi cresc.. Al meu suflet e treaz, tu ma duci la extaz si traiesc doar ca sa te privesc.. Daca maine ai pleca, in bucati m-as sfarama.. Nici un sens n-as mai avea..
Tu esti iubita mea, de luni pana luni.. De cand luna s-arata pan` la primul luceafar, facem dragoste ca doi nebuni, eu sunt iubitul tau, duhul tau pazitor, daca te-ndepartezi eu ma mistui de dor si mi`e sete de tine de mor………. Daca maine ai pleaca… In bucati m-as sfarama.. Nici un sens n-as mai avea..
Daca maine ai pleca… in bucati m-as sfarama.. nici un sens n-as mai avea.. tu esti iubita mea…
Si eu chiar nu sufar, nu regret. Probabil persoane daca ar citi aici ar spune ca fac referire. De data asta nu e asa. Chiar m-am saturat de fatarnicii si chestii. Da si baietii plang, si sunt tristi si sufera. Si fetele se bucura atunci cand baietii sufera, si fetele inseala.. Suntem pe aceleasi fronturi suntem egali.. Exagerez. :))
In fine, linkul : http://www.youtube.com/watch?v=tBlXafohPXQ
Si noapte buna!
Exemplu de melodie: Bosquito - Tu esti iubita mea, melodie la care voi scrie versurile in timp real, in care ascult melodia, deci orice greseala, sa imi fie scuzata. Ulterior voi pune un link de pe Youtube. Cei care vor vedea videoclipul, fiti pregatiti pentru o drama, reala in viata unora, o drama de neevitat, trista.. Si daca varsati o lacrima, care cu siguranta o sa fie sincera, da`ti un comment. Un simplu punct e de ajuns. Doar sa stiu ca mai avem inimi. Deci, dupa cum urmeaza..
Tu esti iubita mea, cu parul de tei.. Soarele a inrosit s-a simtit rusinat de splendoarea ochilor tai..
Eu sunt iubitul tau si aripi imi cresc.. Al meu suflet e treaz, tu ma duci la extaz si traiesc doar ca sa te privesc.. Daca maine ai pleca, in bucati m-as sfarama.. Nici un sens n-as mai avea..
Tu esti iubita mea, de luni pana luni.. De cand luna s-arata pan` la primul luceafar, facem dragoste ca doi nebuni, eu sunt iubitul tau, duhul tau pazitor, daca te-ndepartezi eu ma mistui de dor si mi`e sete de tine de mor………. Daca maine ai pleaca… In bucati m-as sfarama.. Nici un sens n-as mai avea..
Daca maine ai pleca… in bucati m-as sfarama.. nici un sens n-as mai avea.. tu esti iubita mea…
Si eu chiar nu sufar, nu regret. Probabil persoane daca ar citi aici ar spune ca fac referire. De data asta nu e asa. Chiar m-am saturat de fatarnicii si chestii. Da si baietii plang, si sunt tristi si sufera. Si fetele se bucura atunci cand baietii sufera, si fetele inseala.. Suntem pe aceleasi fronturi suntem egali.. Exagerez. :))
In fine, linkul : http://www.youtube.com/watch?v=tBlXafohPXQ
Si noapte buna!
.. (2)
Nu am sa creez cate un car alegoric pentru fiecare membru/user, sau pur si simplu cititor care posteaza vreun comment, dar totusi e primul, si din punctul meu de vedere merita puuuutina atentie. Incepand cu inceputul, ca doar asa face toata lumea dictez ca din punctul meu de vedere cioran este pentru cei slabi, este de initiere, si ca sa fiu nesimtit, doar de design.
Privesc superficialitatea cu superficialitate, atat timp cat NIMENI nu isi da seama ca din nimic se naste mult. Si daca din ce am zis pare ca ma contrazic, avand in vedere ca spun deja asta, inseamna ca nu e asa. Citeste printre litere macar daca printre randuri ti se pare greu. Nu vad superficialitate pe unde ma invart, si daca o vad, o ignor, iar in cel mai bun caz, scuip pe ea. Da, nu am un grad ridicat de simtire, atat timp cat nesimtirea mi se pare succinta si interesanta. Apropo, zicea cineva ca “Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatie” (S. Freud). Mare om, mare caracter (ironic).
Probabil ca ne putem conflicta in argumente pana poimarti pe 32, privind din prisma ta (Fan Cioran), si opus a mea.. Care am trecut de mult peste el si mi se pare ca este pentru cei mediocri. PANA MEA. Consider ca fiecare are dreptul la opinie. Si daca aleg sa ma exprim fix cum o fac mereu, pentru ca este un blog ce-mi apartine si am dreptul la libera comunicare, ti se pare ca sunt, sa zic pueril? Desi atinge scopuri de multi uitate, sau negandite, poate!, as vrea sa fie si sa ramana scris pentru toti cei de`o varsta.. Varsta vietii.
Studiile mele.. O sa sune de cartier dar.. doar o scoala profesionala, nemuncita, cu spaga si transpiratie. Tinichigiu Vopsitor Auto. Si da, uite ca ma mandresc cu asta.. And by the way, imi rezerv dreptul de a te intreba atunci: De unde crezi tu ca se reflecta `genialitatea mea` … care practic e nula. E doar medie, in raport cu ce creiere nefolosite exista in marea noastra comunitate. calculezi ca… Toti sunt oligofreni? Pai sa facem ceva in privinta asta..
Si ca sa filozofez: Degeaba simti ca esti daca nu esti decat in ochii tai..
P.s.: Tu cine esti?
Privesc superficialitatea cu superficialitate, atat timp cat NIMENI nu isi da seama ca din nimic se naste mult. Si daca din ce am zis pare ca ma contrazic, avand in vedere ca spun deja asta, inseamna ca nu e asa. Citeste printre litere macar daca printre randuri ti se pare greu. Nu vad superficialitate pe unde ma invart, si daca o vad, o ignor, iar in cel mai bun caz, scuip pe ea. Da, nu am un grad ridicat de simtire, atat timp cat nesimtirea mi se pare succinta si interesanta. Apropo, zicea cineva ca “Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatie” (S. Freud). Mare om, mare caracter (ironic).
Probabil ca ne putem conflicta in argumente pana poimarti pe 32, privind din prisma ta (Fan Cioran), si opus a mea.. Care am trecut de mult peste el si mi se pare ca este pentru cei mediocri. PANA MEA. Consider ca fiecare are dreptul la opinie. Si daca aleg sa ma exprim fix cum o fac mereu, pentru ca este un blog ce-mi apartine si am dreptul la libera comunicare, ti se pare ca sunt, sa zic pueril? Desi atinge scopuri de multi uitate, sau negandite, poate!, as vrea sa fie si sa ramana scris pentru toti cei de`o varsta.. Varsta vietii.
Studiile mele.. O sa sune de cartier dar.. doar o scoala profesionala, nemuncita, cu spaga si transpiratie. Tinichigiu Vopsitor Auto. Si da, uite ca ma mandresc cu asta.. And by the way, imi rezerv dreptul de a te intreba atunci: De unde crezi tu ca se reflecta `genialitatea mea` … care practic e nula. E doar medie, in raport cu ce creiere nefolosite exista in marea noastra comunitate. calculezi ca… Toti sunt oligofreni? Pai sa facem ceva in privinta asta..
Si ca sa filozofez: Degeaba simti ca esti daca nu esti decat in ochii tai..
P.s.: Tu cine esti?
..
Nu trebuie sa vrei nimic altceva decat nimicul care e in tine.
Dar daca`l ai de ce sa`l vrei Ciorane? In pana mea.. De ce sa te multumesti cu el? Facem analiza pe text acum, ca zice lumea despre tine ca esti un mare filozof. Nu esti, n-ai fost.. Sau ai fost pentru incuiatii din Romania. Pentru cei ce spuneau prin 95 ca a murit tatal lor, cei ce te-au ridicat post-mortem.. Stiai cuvinte, stiai sa le legi cu un dublu sens, si inteles unic, deci filozofai, dar mediu, sa nu spun mediocru.
Luam exemplu, marele meu idol : Spune-mi şi voi uita, arată-mi şi poate îmi voi aduce aminte, implică-mă şi voi înţelege!
Cine imi traduce ii dau o inghetata. Vreau oamenii inteligenti care inca n-au depasit era Cioran, care asculta acolo unde hoarda ii induce, care cauta cunostinte intre cei ce nu cunosc. Si totusi cand oferi si ceilalti sunt prea orbi sa vada, cand dai tot `din casa` si nimeni nu vrea, ne intrebam de ce suntem, noi ca tara, si popor atat de inapoiati. Pentru ca nu stim cand sa profitam de evenimentul care ne poate marca viata. Si nu vorbesc de timpul prezent. Ma refer la razboaie in care n-am vrut sa luam parte decat fatarnic, la batalii si la toate cele. Facem comparatie intre istoria noastra si cea a unei tari, mari, sa spunem.. Italia sa spunem Germania, America. Pai frate nu suntem nici macar zero. Si in incercarile noastre de a-i ajunge, in loc s`o facem step by step, a.k.a. pas cu pas, nu, ii dam cu salturi de ne duce vantu inapoi, cu mult inapoi de locul de unde am facut lansarea. Ziceau Parazitzii: Dansul pulii mele un pas inainte doi inapoi.
Am vorbit de oameni mari, de tari mici, nu cred ca cineva a inteles rostul.. Vorbesc despre prezent.. Si cred ca am sa ma stric.. Sau macar in perioada asta in care toti ce ma cunosc asteapta sa dezvolt din nou acel EU genial, am sa cobor la alt nivel, unul de curand descoperit si`o sa petrec. De ce? Pentru ca ma face sa ma simt mai bine decat sa spun si sa vorbesc in speranta ca va fi acolo in desis o persoana care sa`nteleaga sa asculte ba chiar sa ii placa ce spun. Ce copii oligofreni.
Apropo, Budisteanu. Te admir si tie iti datorez nu doar 600 ron de care n-am uitat, si de care stiu ca o sa imi zici ca n-ai nevoie. Iti datorez un dram de inteligenta, de lectie de viata si de ce nu, de iubire.
Dar daca`l ai de ce sa`l vrei Ciorane? In pana mea.. De ce sa te multumesti cu el? Facem analiza pe text acum, ca zice lumea despre tine ca esti un mare filozof. Nu esti, n-ai fost.. Sau ai fost pentru incuiatii din Romania. Pentru cei ce spuneau prin 95 ca a murit tatal lor, cei ce te-au ridicat post-mortem.. Stiai cuvinte, stiai sa le legi cu un dublu sens, si inteles unic, deci filozofai, dar mediu, sa nu spun mediocru.
Luam exemplu, marele meu idol : Spune-mi şi voi uita, arată-mi şi poate îmi voi aduce aminte, implică-mă şi voi înţelege!
Cine imi traduce ii dau o inghetata. Vreau oamenii inteligenti care inca n-au depasit era Cioran, care asculta acolo unde hoarda ii induce, care cauta cunostinte intre cei ce nu cunosc. Si totusi cand oferi si ceilalti sunt prea orbi sa vada, cand dai tot `din casa` si nimeni nu vrea, ne intrebam de ce suntem, noi ca tara, si popor atat de inapoiati. Pentru ca nu stim cand sa profitam de evenimentul care ne poate marca viata. Si nu vorbesc de timpul prezent. Ma refer la razboaie in care n-am vrut sa luam parte decat fatarnic, la batalii si la toate cele. Facem comparatie intre istoria noastra si cea a unei tari, mari, sa spunem.. Italia sa spunem Germania, America. Pai frate nu suntem nici macar zero. Si in incercarile noastre de a-i ajunge, in loc s`o facem step by step, a.k.a. pas cu pas, nu, ii dam cu salturi de ne duce vantu inapoi, cu mult inapoi de locul de unde am facut lansarea. Ziceau Parazitzii: Dansul pulii mele un pas inainte doi inapoi.
Am vorbit de oameni mari, de tari mici, nu cred ca cineva a inteles rostul.. Vorbesc despre prezent.. Si cred ca am sa ma stric.. Sau macar in perioada asta in care toti ce ma cunosc asteapta sa dezvolt din nou acel EU genial, am sa cobor la alt nivel, unul de curand descoperit si`o sa petrec. De ce? Pentru ca ma face sa ma simt mai bine decat sa spun si sa vorbesc in speranta ca va fi acolo in desis o persoana care sa`nteleaga sa asculte ba chiar sa ii placa ce spun. Ce copii oligofreni.
Apropo, Budisteanu. Te admir si tie iti datorez nu doar 600 ron de care n-am uitat, si de care stiu ca o sa imi zici ca n-ai nevoie. Iti datorez un dram de inteligenta, de lectie de viata si de ce nu, de iubire.
Ce simteam maine.
Iubirea e sentimentul pentru care crezi ca traiesti.. simti asta cand ai o sclipire in ochi, cand crezi ca totul iti merge bine si cand iti dai seama ca nimic nu te poate darama, oricat de puternic ar fi acela care incearca.. E sentimentul care abunda in tine, care te uneste cu o alta persoana si te face sa crezi ca veti ramane asa toata viata..
Pasiunea este ceea ce depui intr`un lucru pe care iubesti sa il faci. In cazul asta.. pasiune in iubire. Investesti timp, sentimente, bani, neliniste, griji.. Ai face orice pentru asta… Sa pui pasiune in iubire e ca si cum ai respira pentru viata.
Increderea o ai atunci cand nu iti faci griji daca el/ea te inseala.. Atunci cand iti spune ca e undeva si stii cu siguranta ca e acolo.. Cand nu pui nici o indoiala in ceea ce zice in ceea ce simte, si in ceea ce viseaza. Nu iti faci nici o grija ca te-ar putea parasi.. Increderea este sentimentul care imi lipseste.
Comunicare.. Discuti, vorbesti, canti si desenezi.. Toate astea doar pentru a vorbi. Comunic despre comunicare.. intr`o relatie de amor la distanta asta este unul din punctele forte, alaturi de pasiune si incredere.. Ai nevoie de comunicare prin telefon, internet, scrisori.. Dar nu numai aici.. trebuie sa vorbesti pentru a tine legatura si a auzi sau spune ca iubesti sau esti iubit/a..
Liniste este ceea ce simt eu acum dupa vreo 2 ore de somn inainte de care eram suparat si nervos.. Am ajuns intr`u stadiu in care m-am saturat de tot ce aud been there done that.. Linistea sufleteasca o voi avea in vis.. Cand voi visa ca ma tine in brate si ca totul este ok.. Cand voi fi in siguranta..
Minciuna? De aici se ajunge la despartire, la tristete, la lacrimi.. La suferinta. Stiu ce inseamna si mai stiu ca intr`o relatie serioasa nu trebuie sa existe. Nu inselati, nu mintiti.. Nu faceti in asa fel incat increderea sa dispara..
Dorinta.. Probabil ca aici o sa scriu cel mai mult.. A dori, inseamna sinonimic a vrea. Este acel sentiment ce`l simti cand nu poti avea dar.. stii ca poti sa ai, si traiesti doaaar cu gandul la dorinta. Doresc fericirea ce-am avut`o doresc seriozitate nu copilarii, inteligenta si in nici un caz copilarii, vreau strigate de fericire dar in nici un caz din cauza unor copilarii. Timpul trece, si repet iar asta.. timpul trece si nimeni nu realizeaza ca un oarecare adevar trece si dorinta, da! Doar dorinta ramane. Imi doresc fericire si o viata in exceptie exact cu cea pe care o duc. Idealist, perfectionist, naiv si de ce nu, dornic. Priviti in jos, priviti in sus, si vreti, si daca, cu siguranta stii ca poti atunci apuca-te de lucru. Pentru ca ce e cu adevarat important, ce iti doresti cu adevarat si stii ca merita cu adevarat, e cu adevarat la superlativ. (adevarat in exces). Va dura timp, se vor consuma resurse, dar mentine-te la limita, stay on track. Si va fi bine.
Pasiunea este ceea ce depui intr`un lucru pe care iubesti sa il faci. In cazul asta.. pasiune in iubire. Investesti timp, sentimente, bani, neliniste, griji.. Ai face orice pentru asta… Sa pui pasiune in iubire e ca si cum ai respira pentru viata.
Increderea o ai atunci cand nu iti faci griji daca el/ea te inseala.. Atunci cand iti spune ca e undeva si stii cu siguranta ca e acolo.. Cand nu pui nici o indoiala in ceea ce zice in ceea ce simte, si in ceea ce viseaza. Nu iti faci nici o grija ca te-ar putea parasi.. Increderea este sentimentul care imi lipseste.
Comunicare.. Discuti, vorbesti, canti si desenezi.. Toate astea doar pentru a vorbi. Comunic despre comunicare.. intr`o relatie de amor la distanta asta este unul din punctele forte, alaturi de pasiune si incredere.. Ai nevoie de comunicare prin telefon, internet, scrisori.. Dar nu numai aici.. trebuie sa vorbesti pentru a tine legatura si a auzi sau spune ca iubesti sau esti iubit/a..
Liniste este ceea ce simt eu acum dupa vreo 2 ore de somn inainte de care eram suparat si nervos.. Am ajuns intr`u stadiu in care m-am saturat de tot ce aud been there done that.. Linistea sufleteasca o voi avea in vis.. Cand voi visa ca ma tine in brate si ca totul este ok.. Cand voi fi in siguranta..
Minciuna? De aici se ajunge la despartire, la tristete, la lacrimi.. La suferinta. Stiu ce inseamna si mai stiu ca intr`o relatie serioasa nu trebuie sa existe. Nu inselati, nu mintiti.. Nu faceti in asa fel incat increderea sa dispara..
Dorinta.. Probabil ca aici o sa scriu cel mai mult.. A dori, inseamna sinonimic a vrea. Este acel sentiment ce`l simti cand nu poti avea dar.. stii ca poti sa ai, si traiesti doaaar cu gandul la dorinta. Doresc fericirea ce-am avut`o doresc seriozitate nu copilarii, inteligenta si in nici un caz copilarii, vreau strigate de fericire dar in nici un caz din cauza unor copilarii. Timpul trece, si repet iar asta.. timpul trece si nimeni nu realizeaza ca un oarecare adevar trece si dorinta, da! Doar dorinta ramane. Imi doresc fericire si o viata in exceptie exact cu cea pe care o duc. Idealist, perfectionist, naiv si de ce nu, dornic. Priviti in jos, priviti in sus, si vreti, si daca, cu siguranta stii ca poti atunci apuca-te de lucru. Pentru ca ce e cu adevarat important, ce iti doresti cu adevarat si stii ca merita cu adevarat, e cu adevarat la superlativ. (adevarat in exces). Va dura timp, se vor consuma resurse, dar mentine-te la limita, stay on track. Si va fi bine.
I can`t do anything that i want coz` look!
Timpul, cel mai pretios, cel mai adevarat, unitatea de masura cu cel mai inalt grad, `fiinta suprema`, viata in sine, si in acelasi timp, aducatorul de fericire regrete, tristeti, bucurii suparari… Priveste-ma totusi nascut si crescut, cu ori fara dorinta mea, vrand nevrand, sunt aici (sau cine stie poate nu sunt), din cauza timpului. Da ma din cauza timpului nu ar parintilor mei, nu din cauza dorintei lor de a perpetua specia sau a-si arata dragostea prin fructul care cica sunt eu. Timpul, mergand inapoi ar trebui sa observam asta (lucru pe care nu il face mai nimeni).. Timpul inapoi, mama, tata bunicii, strabunicii, stra-strabunicii, stra-stra-strabunicii, si etcetera.. pana la maimute, pana la alte specii ce am fost, pana la microbi ce am fost, pana la ape, pana la pamant, pana la praf de stele.. Pana la nimic, si totusi, pana la timp. Timpul este fiinta suprema pe care o supranumim Dumnezeu, ori Allah, Buddha, si alte personalitati ce se vor a fi (fost.)
Ar fi placuta istoria pentru noi, tinerii de azi daca s-ar invata despre computere, muzica, masini si.. sa zicem sport? Nu putem alege trecutul la fel cum nu vom putea alege viitorul, care vine cu pasi gigantici, care a trecut cu pasi repezi. Probabil ca as putea sa fac ceva mai interesant pentru mine nu? Acum, in timpul meu pretios. Dar sincer imi astept sentinta.
Timpul apropiat.. Cativa stiu ce relatii am avut de curand, cativa cunosc esecurile mele, sau cica (victoriile), cred ca, cunosc ce am simtit cu adevarat. Fiecare isi poate pune o masca, dar nu cu totii ne purtam atat de bine cu ea. Am regretat si am trecut peste, pentru ca e vorba de un nou inceput. Dar gata, trecutul sa fie ingropat. Vorbesc despre o persoana, o fiinta greu de mentionat, care isi permite sa vorbeasca exact cum stie, cum este si cum poate. Adica inteligent, cu subintelesuri, cu dileme existentiale la care probabil ca nu cunoaste raspuns. Este cineva in lumea prezentului care ma extaziaza cu un zambet, care ma face sa ma oftic, si sa ma aprind, sa invat cuvinte noi sa arat ca imi pasa. E adevarat ca ma poate e si ea la fel, dar mai adevarat e ca isi foloseste masca, cu o perfectiune greu de imaginat. Sau poate chiar asa e. Poate.
Nu imi place sa las totul deodata fara gandire, si simtire, dar m-am plictisit.
Nu uitati sa semnalizati daca sunteti la volan.
Ar fi placuta istoria pentru noi, tinerii de azi daca s-ar invata despre computere, muzica, masini si.. sa zicem sport? Nu putem alege trecutul la fel cum nu vom putea alege viitorul, care vine cu pasi gigantici, care a trecut cu pasi repezi. Probabil ca as putea sa fac ceva mai interesant pentru mine nu? Acum, in timpul meu pretios. Dar sincer imi astept sentinta.
Timpul apropiat.. Cativa stiu ce relatii am avut de curand, cativa cunosc esecurile mele, sau cica (victoriile), cred ca, cunosc ce am simtit cu adevarat. Fiecare isi poate pune o masca, dar nu cu totii ne purtam atat de bine cu ea. Am regretat si am trecut peste, pentru ca e vorba de un nou inceput. Dar gata, trecutul sa fie ingropat. Vorbesc despre o persoana, o fiinta greu de mentionat, care isi permite sa vorbeasca exact cum stie, cum este si cum poate. Adica inteligent, cu subintelesuri, cu dileme existentiale la care probabil ca nu cunoaste raspuns. Este cineva in lumea prezentului care ma extaziaza cu un zambet, care ma face sa ma oftic, si sa ma aprind, sa invat cuvinte noi sa arat ca imi pasa. E adevarat ca ma poate e si ea la fel, dar mai adevarat e ca isi foloseste masca, cu o perfectiune greu de imaginat. Sau poate chiar asa e. Poate.
Nu imi place sa las totul deodata fara gandire, si simtire, dar m-am plictisit.
Nu uitati sa semnalizati daca sunteti la volan.
Praf de stele
Au fost o vreme impreuna, si-aveau atatea zeci de ganduri, sa-ti spun povestea lor iubito, dar tu citeste`o printre randuri. Ar fi trecut neluati in seama, cu traiul lor cel fara vina, chiar daca eu stiam ca ascunde si fantezie si rutina… Dar unde dragoste nu e, nimic nu e, nici soare nu`i nici viata nu`i, iar eu ma simt al nimanui.. Dar unde dragoste nu e, nimic nu e, nici soare nu`i nici viata nu`i acolo unde nu esti tu..
Au fost o vreme impreuna, doua straine emisfere, calatoreau acei doi tineri, prin anotimpuri efemere. De la prieteni de la rude, luau luminis cu imprumut, stiau mai bine ca oricine, sa le transforme.. in trecut. Dar unde dragoste nu e, nimic nu e, nici soare nu`i nici viata nu`i iar eu ma simt al nimanui, dar unde dragoste nu e, nimic nu e, nici soare nu`i nici viata nu`i, acolo unde nu esti tu.. Acolo unde nu esti tu..
Si imi aduc aminte: Mama, te rog te rog te rog du-te si spune`le sa cante melodia aiaa.. ca imi place, hai mama ca esti nasa, eu sunt nasu mic, hai mami te rog, te roog.. o melodie in seara asta atat. Si melodia incepe: `De la nasa pentru nasu mic, te iubesc puiu mamii` Si aveam 6 ani.. si imi placea melodia asta la fel de mult cum imi place acum la 21. Si au aparut, 3rei sud esti, au aparut N&D, Andre, Au aparut Linkin park, si Evanescence, au aparut Flobots, au aparut Inna si Mafia, sau alte formatii.. Dar ce e vechi e bun. Oldie but goldie.. Sunt si chestii noi si bune.. Vezi un MTX JackHammer, vezi un Lg Viewty, vezi fiecare secunda noua care trece..
Apropo, sunt Vali, tipul care trece prin lume fara sa fie bagat in seama si fara sa bage lumea in seama.. Nu`l vezi dar il auzi, nu`l cunosti dar ti`ai dori. Privesc superficialitatea cu importanta, traiesc pentru ca nu am ales sa traiesc poate, si nu incerc sa par a fi emo memo. ;)) Asa simt acum.. I`ll catch up with you later.
Au fost o vreme impreuna, doua straine emisfere, calatoreau acei doi tineri, prin anotimpuri efemere. De la prieteni de la rude, luau luminis cu imprumut, stiau mai bine ca oricine, sa le transforme.. in trecut. Dar unde dragoste nu e, nimic nu e, nici soare nu`i nici viata nu`i iar eu ma simt al nimanui, dar unde dragoste nu e, nimic nu e, nici soare nu`i nici viata nu`i, acolo unde nu esti tu.. Acolo unde nu esti tu..
Si imi aduc aminte: Mama, te rog te rog te rog du-te si spune`le sa cante melodia aiaa.. ca imi place, hai mama ca esti nasa, eu sunt nasu mic, hai mami te rog, te roog.. o melodie in seara asta atat. Si melodia incepe: `De la nasa pentru nasu mic, te iubesc puiu mamii` Si aveam 6 ani.. si imi placea melodia asta la fel de mult cum imi place acum la 21. Si au aparut, 3rei sud esti, au aparut N&D, Andre, Au aparut Linkin park, si Evanescence, au aparut Flobots, au aparut Inna si Mafia, sau alte formatii.. Dar ce e vechi e bun. Oldie but goldie.. Sunt si chestii noi si bune.. Vezi un MTX JackHammer, vezi un Lg Viewty, vezi fiecare secunda noua care trece..
Apropo, sunt Vali, tipul care trece prin lume fara sa fie bagat in seama si fara sa bage lumea in seama.. Nu`l vezi dar il auzi, nu`l cunosti dar ti`ai dori. Privesc superficialitatea cu importanta, traiesc pentru ca nu am ales sa traiesc poate, si nu incerc sa par a fi emo memo. ;)) Asa simt acum.. I`ll catch up with you later.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)