luni, 26 aprilie 2010

Concretizez imagini.. anterioarele ganduri ce logic ar fi devenit trecut, inca ma apasa. Si nu e rau. Actualizez cu voinicie gandurile, si din ce in ce mai rar oftez. Nici nu respir greu. Nu am nimic sa imi apese pe umeri, si nimic nu se trezeste dimineata sa ma supere. Mai mult decat atat, am cunoscut doua noi sentimente.. Ciudat!
Nu m-as fi asteptat sa fie usor, sii.. Nici nu prea e, dar a fel ca fiecare inceput, e greu, dar trece.. Clipesc si eu des, si m-alint, imi place sa ma joc, si caaant, asa afon cum sunt. Oricum oboseala isi face de cap in corpul meu, si ma impiedic, ori dau un cap de usa.. Dar nu ma doare.
Trezeste-te la realitate, si respira, caci e important ce-mi spun.. Acum imi trebuie un semn. Si gata. Caci nimic din tot ce-i important in viata, nu vine neanuntat. Asa cum eu, sau TU, sau tot ce tine de lucruri importante, venim cu-n fulger, sau o palma, ori concert in VAMA.

P.S. : Tu = Orice fiinta vie, ce citeste aici.

duminică, 25 aprilie 2010

M-a cautat norocul, dar eu m-am mutat :D

Am plecat!! Aproape de marte, sau saturn, mai aproape.. Mai aproape de mine. Poate ca fericirea vine din dorinta de a obtine ceea ce iti doresti, din lupta pe care o duci pentru a avea ceva, sau, de ce nu, prin triumful obtinut din obtinerea marelui trofeu. Nu e cazul meu totusi. N-am mare lucru din ce vreau. Dar, planuiesc, detaliez, ma gandesc, si cu frica privesc, si astept sa vad ce imi rezerva prezentul ce va veni.. Orizontul, il vad, dar cu totii il vedem.. Iar al meu, incepe sa se intrevada. Oboseala ma ajunge, iar eu, o fac intentionat.

Haaaiii vino odataaa!

luni, 19 aprilie 2010

Concentrate.

Consider ca nu conteaza ca ne-am despartit, ci ca ar trebui sa ne concentram pe momentele in care eram indragostiti unul de celalalt. Aminteste-ti de momentele in care zambeam fara sa fim fortati, sau momentele in care nu exista vreo urma de obligatie in a ne baga in seama.. Clipele alea dragute in care, ne vedeam si din iubire ne strangeam in brate fara sa ne dam drumul ori.. cand nu conta ce zice lumea si ne tineam de mana, zambind. Momentele fara jigniri, sau discutii, fara reprosuri si raspunsuri. Atunci cand chiar nu conta, cine cu cine vorbeste, parole sau numere de telefon. Atunci cand relatia prima, iar restul, era doar restul. Desi aici pare ca vorbesc doar de mine.. Nu e asa. Si nu, nu ma refer deloc, doar la tine, Alina, caci eu ma stiu cum am fost in trecut in restul relatiilor. Acolo, mi-ar fi placut sa fie retinute doar momentele de fericirie, si dragoste, de iubire sincera, si sa uitam ca ne-am despartit. Sa dispara regretele, si momentele de tristete, si sa incercam sa savuram FIECARE CLIPA de iubire si dragoste, fiecare moment de egal, de adevar, de puritate al perfectiunii ce se numeste dragoste. Nu ne-am despartit, ci totul s-a transformat in separare, pentru ca, poate si practic, nu doar teoretic, asa e mai bine. Eu nu plang, si nu sunt trist, ba chiar sunt ok. Mi s-a dovedit inca odata ca, presimtirile mele sunt bune. Si nu de putine ori, deciziile mele, desi luate cu intarziere sunt bune. Dar asta e alt capitol. Totusi, indemnul meu pentru toata lumea este sa uitam ca ne-am despartit, si.. sa ne bucuram de acele PUTINE momente in care eram indragostiti, si simteam ca nimeni si nimic, nu ne poate inlatura sentimentele puternice..

Iubirea traieste..

vineri, 16 aprilie 2010

Floare de mac.

O camera mare, si eu.. cu mine.
Adorm, la fel ca-n fiecare seara.
Credeam ca tot ce vine, tine..
Dar pleaca, si unde-a plecat, ramane.

Un mal de mare.. si`un apus..
Caci maine, rasaritul vine iar.
Am timp o noapte de odihna,
Caci stiu ca ce a fost, s-a dus.

Din nou, si iar, de la-nceput..
Ma-ncant si tac..
Iar cantecul ce a fost mut..
Imi canta-cum floare de mac.

duminică, 4 aprilie 2010

Un gand.

E chiar atat de greu sa gasesti ce cauti? E practic, un alt capat de drum in care, sleit de puteri, oftez. Nemultumirea cu multiplele sale intelesuri mi se citeste pe fata. O alta perioada, un alt capitol, si multe goluri de umplut. Mi-e greu, dar gata! AS putea sa trec peste, sa fie iar "bine".. dar, poate pentru ca nu "merit" o schimbare in tine, in timp voi gasi pe cineva de-a gata. "O" cineva care sa nu necesite cerinte, certuri, schimbari.. "cineva" careia sa nu ii pot reprosa gesturi, sau lipsa lor, sa nu pot reprosa infantilitatea. Ar fi bine sa trec, si voi face asta! Mai departe, curand.
Imaginile imi trec prin fata ochilor. Sentimente siroiesc dar si vorbele aruncate si negandite, la fel si indiferenta de aceste momente. Si mai ales din ultimele zile. Vor trece toate.
Bataia inimii nu se opreste aici. Ba chiar se accelereaza cand te vad, ori aud. dar stau. Asta as fi putut invata cel mai usor de la tine. asteapta, si stai. N`o sa se rezolve nimic. Dar de data asta, si fix pentru ca atat faci, te consider vinovata pentru ce se intampla intre noi. PARDON! Ce NU se intampla.
Cu sperante desarte si ganduri amortite, cu buzele tremurande si pumnii inclestati, respir. Cu inima impacata de gandul sumbru ca ti-am spus tot ce vroiam, dar nimic nu s-a intamplat, ma spal pe maini de tot ce inseamna "noi". Tu, stii ce ai de facut, si mereu ti-am spus.. Iar daca, tu, ai sa consideri ca ai sa aplici vreodata din gandurile mele, am sa ma bucur, iar tot ce "eu" insemn, sau macar o parte din mine, va zambi, si va insemna ca totul n-a fost fara rost. Iar daca nu, e alta alegere marca inregistrata.
Capul sus, mergi mai departe.