joi, 27 mai 2010

Frumusetea nu e frumusete.

Frumusetea nu e frumusete. Nu se "calculeaza" doar prin culoarea ochilor, prin marimea nasului, sau prin cate kilograme ai. Frumusetea nu e ceva ce se vede in oglinda. Chiar cred ce spun, cand spun ca noi toti, in felul nostru suntem frumosi..
Prin raftul de amintiri prafuite, nu pot sa nu remarc, cativa oameni care au fost cu adevarat frumosi in viata mea. Oameni frumosi in inteligenta si in gandire, in spontaneitate sau in vorbe. Chiar as putea crede ca frumusetea interioara este mai importanta. Cu mult mai importanta decat frumusetea exterioara, avand in vedere ca aceasta din urma se poate modela, si intr-un final, dispare.. in timp. Calitatile noastre se numesc frumuseti, in timp ce defectele noastre, sunt defecte. Nu exista oameni perfecti, desi tindem la asta. Fac o paranteza si spun (Ce mult timp a trecut de cand nu am mai vorbit despre perfectiune). Afara din mintea mea, si din viata mea, sunt in schimb oameni cu adevarat frumosi. Fiinte deosebite, si tinand cont de ce am spus asa, ar fi putut fi "miss", daca ar fi participat la vreun concurs de gen. Sunt persoane pe care nu am stiut sa le tin in viata mea, sau fiinte pe care nu am stiut sa le atrag. Fara ironie le pot cataloga ca fiind Frumuseti rare.. Dar viata inca nu s-a terminat, si nu se stie ce surprize aduce.
Oglinzile nu au rost in viata noastra. Nu au sens, atat timp cat nu incercam sa impresionam, si sa parem abstracti.. Ne ajuta sa fim simpatici, dar nu frumosi. Intelectul e frumos, iar atunci cand nu avem asa ceva, cu siguranta incercam sa fim simpatici, pentru a fi catalogati drept frumosi. Desi la unii e putin mai greu de descoperit, frumusetea exista.. Exista in fapte, in vorbe, sau in actiunile pe care le intreprind tertele persoane. Nu e greu sa fim frumosi. Si tocmai asta ne face frumosi, ca nu trebuie sa invatam sa facem ceva, sau sa ne chinuim sa facem. Tot ce trebuie facut e sa gasim acel ceva la care suntem buni, si ne place, sa exersam asupra "frumusetii".. Si vom fi remarcati. Frumusetea nu e frumusete!!

miercuri, 12 mai 2010

C O A

10 secunde din tot ce am avut candva, ne-ar fi fatale, caci 10 amintiri din ce-am cladit la un moment dat acum ma fac sa imi doresc sa mor. Imaginea glumelor noastre, sau comportamentul exemplar, ce cu greu l-as mai putea avea mi-aduc din nou regrete. Traiesc pe linia de plutire, desi mi-e greu, si uneori m-afund, caci obosesc. Nu mai esti tu sa ma resuscitezi. Nu mai esti tu sa-mi spui ca o sa fie bine, si totodata, cu-n zambet sa-mi alungi tristetile si orice urma de indoiala. Acum sunt eu. Fara de tine. Fara salvarea mea. Acum sunt imperfect fara credinta ta. Alerg spre tine, dar obosesc, caci nu te uiti in urma. Nu-mi mai intinzi o mana, ba chiar te eschivezi. Am inteles mesajul. Ai incercat. M-ai ajutat cat ai putut, iar eu.. am dat`o in bara. Am sa dispar din tot ce-nseamna trecut. Iar daca nu, atunci am sa dispar trecutul. Ar fi mult mai usor. Dar cum ramane.. Ce ramane din tot ce am avut. Nu pot sa cred ca simtim diferit despre ce s-a intamplat.. Si nu-ti pot cere sa fim, doar pentru ca am fost odata. Am acceptat ca tot ce-a fost, s-a dus, si nu va mai veni. Dar hai..... sa ne cunoastem. Sa fie un alt "nou". Un alt capat de TOT. Si din nou, NOI. Eu stiu ca nu cer mult, dar ca e imposibil, si totusi nu pot sa nu imi imaginez macar, si sa visez. Sau ce? Acum nici sa visez n-am voie?
Cu ochii deschisi, si indreptati spre cer, incerc sa cred. Dar nu imi iese. Cu buzele inclestate, strig ca te vreau. Dar nu se intampla.. S-a terminat. Demult. Dar al meu suflet nu s-a reabilitat. Inca nu si-a gasit salasul, si nici vreun colt intunecat. Ar vrea inapoi in tine, cu ganduri si simtiri.. Si pentru ca exista oameni care nu se trezesc din ganduri, si cred ca mereu exista un "dar".. imi spun: Dar nu se poate. Si din nou cad indurerat. Atat mi-a fost.. "ursit", doar o scurta perioada in care sa fiu fericit.. Si am crezut ca gata, ca totul a trecut, ca nu mai simt si poate, un nou inceput. Dar nu.. Aceleasi ganduri, aceleasi amintiri ce-mi bicuie simtirea, aceleasi suspine ce-mi macina gandirea.. Nu stiu ce sa mai fac, sa te am inapoi.. caci viata-i fericirea impartita la doi..


P.S.: Nu e ca FISUOII. Chiar inseamna ceva :))

duminică, 9 mai 2010

Viata sau..

Am multe zile de cand nu am mai intrat pe net, si probabil vor mai fi inca multe in care nu voi face asta. Nu am timp, si asta ma bucura. Am chef, si de asta imi pare rau.. Am multe postari pe care le-as da spre citire, dar trebuie sa fie rabdare. Ma bucura chestii pe care la aflu cand intru online. Introducerea a fost asta.. Iar cuprinsul:

Am puterea sa iti coordonez fiecare lacrima sau grimasa, si sa iti desenez pe fata zambete de vreau, ori tristete sa iti implantez in obraji. Si stiu ca pot!
Continui sa o fac in lipsa, ca si cum eram acolo. Te-ascunzi dupa sunete, de parc-ar fi pereti, si uiti, ca eu, da eu am inventat "Ascunselea"
Nu! Nu mai iert, si tot ce-am gresit, iertat sa-mi fie. Nu ma mai joc, caci tehnologia m-a trezit la realitatea la care anii nu-ti permit s-ajungi. Maturizeaza-te.
Obtin ce am, prin vorbe. Si pierd prin fapte. De parca stiu dinainte ca voi face asta.. Macar eu lupt.
Am adormit candva cu un gand bun. Pacat ca acel ceva, apus demult, nu-si mai gaseste loc spre inima mea.
Castelul meu, cu multe turnuri si strajeri, departe de tine, si ascuns de restul, e ca o fortareata. Iar tu c-o floare ai fi putut sa intri.
Dar fara incercari, nu exista reusite. Fara riscuri, nu sunt victorii. Macar de ai avea o camera de cristal din care sa nu iesi.
Invingatori nu exista aici, ci doar invinsi. Sau poate doar unul. Una mai exact. Caci eu, din nou trec mai departe, mai repede si mai bine. Nu zambesc ironic, dar stiu ca s-a terminat. Si viata.. Merge mai departe.
Consider ca durerea ca tu nu ai facut, se-ndreapta spre tine, doar pentru ca n-ai vrut.
Imaginatie avem, sa scriem stim. Sa doara pot. Dar nici nu ma complic. Te las cu ganduri si "de ce-uri" si tot ce doar tu poti: cand suferi si-ti doresti, sa stai, si sa astepti.