sâmbătă, 28 august 2010

Fotografia este tot ce ramane, dupa timp..

Eram la coltul blocului cu fratimiu cel mare, si vorbeam.. Se uita la masina lui si o tot admira.. Instantaneu m-am gandit in perspectiva la ce o sa se intample, si ce o sa.. ramana din masina aia. In cel mai bun caz, o poza. M-am uitat la masina mea, si stiam ca am poze cu ea. M-am gandit la ce am mai pierdut.. bicicleta, masina cealalta, calculatorul.. Multe chestii din care am ramas doar cu o poza.. doua, trei. Ma gandeam la relatii. Am ramas cu poze. Ma gandeam la.. lucruri, am ramas cu poze. Din toate situatiile pe care le traim, si din toate lucrurile pe care le detinem, in toate momentele, si cu toate persoanele importante, sau mai putin importante din viata noastra, ramanem cu poze. Cu amintiri. Eu nu le am prea bine cu memoria. In schimb realizez cat de utile sunt fotografiile.
Fa poza azi, persoanei de langa tine, chiar daca e suparata sau zambeste. Fa-ti poza cainelui care te linge de mama focului, si fa poza masinii tale, chiar daca cei din jur se uita crucis. Fa-ti poza cand te tunzi, si fa o fotografie parintilor tai, ca sa le arati peste ani cat de frumosi sunt. Imortalieaza nu numai amintirile, ci si lucrurile la care tii, pentru ca nu se stie.. Fa-ti o fotografie tie suparat/a. Ia fiecare camera din locuinta ta in parte, si fa-i cate o poza in ansamblu. Cauta-te in suflet si deseneaza ce-ti vine in minte, apoi fotografiaza foaia, dupa ce i-ai pus un timestamp. Nu lasa nimic sa te descurajeze, pentru ca vei fi si mai descurajat/a atunci cand o sa vrei sa iti aduci aminte de ce ceva si nu ai cum..
Eu mi-am facut o poza acum. Si nu e prea tarziu.

marți, 24 august 2010

Alt.. fel de postare.

Save the cheerleader, save the world.
E o propozitie de care teoretic m-a saturat, dar care fix de fiecare data cand o pronunt, imi deseneaza un zambet pe fata. Cum poate faptul ca salvezi o majoreta de la moarte (Care apropo, e nemuritoare), sa salveze lumea? Numai in Heroes poti afla.
Am descoperit ca oamenii, si in general noi.. (adica oamenii) nu sunt atat de sinceri pe cat spun ca sunt. Indiferent de cine vorbesti.. de mine, de tine.. de el sau de ea. Nu suntem sinceri si cu asta basta. Desi eu incerc sa fiu, si mi-a iesit anul asta mult mai bine decat mi-a iesit in ceilalti 22. :D
In alta ordine de idei, imi place sa ascult muzica lalaita, gen James Blunt, sau Patrice.. Imi place mie, na, n-ai ce sa-mi faci. O sa treaca si perioada asta si ma intorc iar la rock`ul meu comercial.
Vroiam sa scriu un post diferit si pana aici mi-a iesit. Chiar daca nu e deloc "describing" pentru blogul asta, nu e nici o problema. Daca aveti rabdare, o sa vina si alte posturi bune. Ma bucur ca trece.. toate trec, pe bune, dar nimic nu trece, fara sa lase urme. (parazitii).
Well.. plec la Bucuresti. A new adventure awaits, and this means.. Yeeey..

P.S.: Eu n-am uitat: Komitet Gosudarstvennoy Bezopasnosti.

miercuri, 18 august 2010

N I M I C (Partea2)

Autodistrugere. Cineva care nu se poate abtine din a se plange. Priviri reci, si mai ales, egoiste. Faci pasi, si nu te uiti pe unde calci, dar te uiti in jur sa vezi o mana intinsa, ori macar un zambet. Imagineaza-ti, exact asa cum fac eu acum: Totul in jur, gri, oameni tristi, sobri, chiar si la costum.. Nimeni nu face nimic.. Si acum, pana si eu am nevoie de cineva care sa faca ceva. Poate ca.. poate ca.. nu pot asa. E printre primele dati.. daca nu chiar prima data, cand.. eram SIGUR pe ceva. Si nu imi pare rau ca nu am avut dreptate, ci doar ca nu a fost asa.
Sa tinem minte ca in lume exista persoane care ne pot matura. Exista situatii care ne acapareaza simturile, sau lucruri care sunt peste posibilitatea noastra. Exista lucruri imposibile.. Exista vartejuri care ne pot lua pe sus fara drept de replica. Care pot sufla asupra noastra, si exact ca si cu acel curent din mare.. nu avem ce face.. ne culcam si lasam adierea sa ne duca. Si cand acea adiere e fix respiratia pe care adorai sa o simti in gura? Atunci sa faci fata puterii care te impinge in cadere sa nu te dai cu capul de podeaua din beton. Sa te protejezi de moartea usoara, si sa mergi mai departe. Sa fii greoi. Sa respiri cat poti din suflul ce il adori, cel ce te tinea in picioare, iar care acum te darama. Si sa te ridici. Sa inoti impotriva curentului, sa respiri din vid.. Sa simti mirosul culorilor, si sa realizezi.. Ca esti singur pe lume. Lumea care te darama, te loveste, aspira la nimicul din care cu toti facem parte, si credem, eronat de altfel ca inseamna TOT.
Si TOTul inseamna nimic.

Ma categorizez. Sunt N I M I C

sâmbătă, 14 august 2010

marți, 10 august 2010

- N I M I C -

Tu esti fum de tigara,
Tu esti o masca de ceara
Tu esti o privire dintr-o umbra
Esti o tacere deasa si lunga

Tu esti un tren care nu mai pleaca.
Esti un peste care se ineaca
Tu esti o scrisoare ce moare-ntrun plic..
Eu.. eu.. eu.. nu sunt nimic.

Tu, tu ai o scama pe o franghie..
Tu ai un tatuaj pe sub o unghie
Tu ai un dictionar de vorbe goale,
Si`o privire, calda si moale

Tu ai repulsie fata de goange
Tu ai o colectie de falange
Si ai o pasiune pentru vid..
Eu.. eu.. eu.. nu am nimic..

Tu.. tu vrei sa salvezi delfinii,
Tu vrei sa se simta acasa strainii
Vrei sa creasca copaci pe casa
Si sa reciclam calciul din oase
Tu vrei sa pleci cat mai iute din tara
Tu iti doresti o moarte usoara..

Tu ai vrea sa fie tot timpul seara
Tu vrei sa indulcesti luna amara
Vrei sa cerni aur din nisip..
Eu... eu... eu.... nu vreau nimic care sa te alunge
Nimic care sa te doara,
Intr-un cuvant.. Nimic.

marți, 3 august 2010

I want you to know that decision is only wishful thinking until you take that first irreversible step. You can tell yourself that you have already decided, that nothing now can stop you, but if that step backwards is so much safer than step forwards, what will hold you true to your path when the going gets tough? Sometimes, the right thing to do is to take that first irreversible step, the one after which you cannot go back. And now, for you, is one of those times.

Vreau sa stii ca deciziile sunt pline de dorinta pana cand tu faci primul pas ireversibil. Iti poti spune tie ca te-ai decis deja, ca nimic nu te poate opri, dar daca pasul inapoi iti confera o stare de siguranta cu mult mai mare decat pasul inainte, ce te va tine catre adevarata ta cale atunci cand lucrurile vor deveni dure? Cateodata, cel mai bun lucru de facut este sa faci acel pas ireversibil, cel de la care nu poti da inapoi. Si acum, pentru TINE, este unul dintre acele momente.