C O A

10 secunde din tot ce am avut candva, ne-ar fi fatale, caci 10 amintiri din ce-am cladit la un moment dat acum ma fac sa imi doresc sa mor. Imaginea glumelor noastre, sau comportamentul exemplar, ce cu greu l-as mai putea avea mi-aduc din nou regrete. Traiesc pe linia de plutire, desi mi-e greu, si uneori m-afund, caci obosesc. Nu mai esti tu sa ma resuscitezi. Nu mai esti tu sa-mi spui ca o sa fie bine, si totodata, cu-n zambet sa-mi alungi tristetile si orice urma de indoiala. Acum sunt eu. Fara de tine. Fara salvarea mea. Acum sunt imperfect fara credinta ta. Alerg spre tine, dar obosesc, caci nu te uiti in urma. Nu-mi mai intinzi o mana, ba chiar te eschivezi. Am inteles mesajul. Ai incercat. M-ai ajutat cat ai putut, iar eu.. am dat`o in bara. Am sa dispar din tot ce-nseamna trecut. Iar daca nu, atunci am sa dispar trecutul. Ar fi mult mai usor. Dar cum ramane.. Ce ramane din tot ce am avut. Nu pot sa cred ca simtim diferit despre ce s-a intamplat.. Si nu-ti pot cere sa fim, doar pentru ca am fost odata. Am acceptat ca tot ce-a fost, s-a dus, si nu va mai veni. Dar hai..... sa ne cunoastem. Sa fie un alt "nou". Un alt capat de TOT. Si din nou, NOI. Eu stiu ca nu cer mult, dar ca e imposibil, si totusi nu pot sa nu imi imaginez macar, si sa visez. Sau ce? Acum nici sa visez n-am voie?
Cu ochii deschisi, si indreptati spre cer, incerc sa cred. Dar nu imi iese. Cu buzele inclestate, strig ca te vreau. Dar nu se intampla.. S-a terminat. Demult. Dar al meu suflet nu s-a reabilitat. Inca nu si-a gasit salasul, si nici vreun colt intunecat. Ar vrea inapoi in tine, cu ganduri si simtiri.. Si pentru ca exista oameni care nu se trezesc din ganduri, si cred ca mereu exista un "dar".. imi spun: Dar nu se poate. Si din nou cad indurerat. Atat mi-a fost.. "ursit", doar o scurta perioada in care sa fiu fericit.. Si am crezut ca gata, ca totul a trecut, ca nu mai simt si poate, un nou inceput. Dar nu.. Aceleasi ganduri, aceleasi amintiri ce-mi bicuie simtirea, aceleasi suspine ce-mi macina gandirea.. Nu stiu ce sa mai fac, sa te am inapoi.. caci viata-i fericirea impartita la doi..


P.S.: Nu e ca FISUOII. Chiar inseamna ceva :))

Viata sau..

Am multe zile de cand nu am mai intrat pe net, si probabil vor mai fi inca multe in care nu voi face asta. Nu am timp, si asta ma bucura. Am chef, si de asta imi pare rau.. Am multe postari pe care le-as da spre citire, dar trebuie sa fie rabdare. Ma bucura chestii pe care la aflu cand intru online. Introducerea a fost asta.. Iar cuprinsul:

Am puterea sa iti coordonez fiecare lacrima sau grimasa, si sa iti desenez pe fata zambete de vreau, ori tristete sa iti implantez in obraji. Si stiu ca pot!
Continui sa o fac in lipsa, ca si cum eram acolo. Te-ascunzi dupa sunete, de parc-ar fi pereti, si uiti, ca eu, da eu am inventat "Ascunselea"
Nu! Nu mai iert, si tot ce-am gresit, iertat sa-mi fie. Nu ma mai joc, caci tehnologia m-a trezit la realitatea la care anii nu-ti permit s-ajungi. Maturizeaza-te.
Obtin ce am, prin vorbe. Si pierd prin fapte. De parca stiu dinainte ca voi face asta.. Macar eu lupt.
Am adormit candva cu un gand bun. Pacat ca acel ceva, apus demult, nu-si mai gaseste loc spre inima mea.
Castelul meu, cu multe turnuri si strajeri, departe de tine, si ascuns de restul, e ca o fortareata. Iar tu c-o floare ai fi putut sa intri.
Dar fara incercari, nu exista reusite. Fara riscuri, nu sunt victorii. Macar de ai avea o camera de cristal din care sa nu iesi.
Invingatori nu exista aici, ci doar invinsi. Sau poate doar unul. Una mai exact. Caci eu, din nou trec mai departe, mai repede si mai bine. Nu zambesc ironic, dar stiu ca s-a terminat. Si viata.. Merge mai departe.
Consider ca durerea ca tu nu ai facut, se-ndreapta spre tine, doar pentru ca n-ai vrut.
Imaginatie avem, sa scriem stim. Sa doara pot. Dar nici nu ma complic. Te las cu ganduri si "de ce-uri" si tot ce doar tu poti: cand suferi si-ti doresti, sa stai, si sa astepti.

Concretizez imagini.. anterioarele ganduri ce logic ar fi devenit trecut, inca ma apasa. Si nu e rau. Actualizez cu voinicie gandurile, si din ce in ce mai rar oftez. Nici nu respir greu. Nu am nimic sa imi apese pe umeri, si nimic nu se trezeste dimineata sa ma supere. Mai mult decat atat, am cunoscut doua noi sentimente.. Ciudat!
Nu m-as fi asteptat sa fie usor, sii.. Nici nu prea e, dar a fel ca fiecare inceput, e greu, dar trece.. Clipesc si eu des, si m-alint, imi place sa ma joc, si caaant, asa afon cum sunt. Oricum oboseala isi face de cap in corpul meu, si ma impiedic, ori dau un cap de usa.. Dar nu ma doare.
Trezeste-te la realitate, si respira, caci e important ce-mi spun.. Acum imi trebuie un semn. Si gata. Caci nimic din tot ce-i important in viata, nu vine neanuntat. Asa cum eu, sau TU, sau tot ce tine de lucruri importante, venim cu-n fulger, sau o palma, ori concert in VAMA.

P.S. : Tu = Orice fiinta vie, ce citeste aici.

M-a cautat norocul, dar eu m-am mutat :D

Am plecat!! Aproape de marte, sau saturn, mai aproape.. Mai aproape de mine. Poate ca fericirea vine din dorinta de a obtine ceea ce iti doresti, din lupta pe care o duci pentru a avea ceva, sau, de ce nu, prin triumful obtinut din obtinerea marelui trofeu. Nu e cazul meu totusi. N-am mare lucru din ce vreau. Dar, planuiesc, detaliez, ma gandesc, si cu frica privesc, si astept sa vad ce imi rezerva prezentul ce va veni.. Orizontul, il vad, dar cu totii il vedem.. Iar al meu, incepe sa se intrevada. Oboseala ma ajunge, iar eu, o fac intentionat.

Haaaiii vino odataaa!

Concentrate.

Consider ca nu conteaza ca ne-am despartit, ci ca ar trebui sa ne concentram pe momentele in care eram indragostiti unul de celalalt. Aminteste-ti de momentele in care zambeam fara sa fim fortati, sau momentele in care nu exista vreo urma de obligatie in a ne baga in seama.. Clipele alea dragute in care, ne vedeam si din iubire ne strangeam in brate fara sa ne dam drumul ori.. cand nu conta ce zice lumea si ne tineam de mana, zambind. Momentele fara jigniri, sau discutii, fara reprosuri si raspunsuri. Atunci cand chiar nu conta, cine cu cine vorbeste, parole sau numere de telefon. Atunci cand relatia prima, iar restul, era doar restul. Desi aici pare ca vorbesc doar de mine.. Nu e asa. Si nu, nu ma refer deloc, doar la tine, Alina, caci eu ma stiu cum am fost in trecut in restul relatiilor. Acolo, mi-ar fi placut sa fie retinute doar momentele de fericirie, si dragoste, de iubire sincera, si sa uitam ca ne-am despartit. Sa dispara regretele, si momentele de tristete, si sa incercam sa savuram FIECARE CLIPA de iubire si dragoste, fiecare moment de egal, de adevar, de puritate al perfectiunii ce se numeste dragoste. Nu ne-am despartit, ci totul s-a transformat in separare, pentru ca, poate si practic, nu doar teoretic, asa e mai bine. Eu nu plang, si nu sunt trist, ba chiar sunt ok. Mi s-a dovedit inca odata ca, presimtirile mele sunt bune. Si nu de putine ori, deciziile mele, desi luate cu intarziere sunt bune. Dar asta e alt capitol. Totusi, indemnul meu pentru toata lumea este sa uitam ca ne-am despartit, si.. sa ne bucuram de acele PUTINE momente in care eram indragostiti, si simteam ca nimeni si nimic, nu ne poate inlatura sentimentele puternice..

Iubirea traieste..

Floare de mac.

O camera mare, si eu.. cu mine.
Adorm, la fel ca-n fiecare seara.
Credeam ca tot ce vine, tine..
Dar pleaca, si unde-a plecat, ramane.

Un mal de mare.. si`un apus..
Caci maine, rasaritul vine iar.
Am timp o noapte de odihna,
Caci stiu ca ce a fost, s-a dus.

Din nou, si iar, de la-nceput..
Ma-ncant si tac..
Iar cantecul ce a fost mut..
Imi canta-cum floare de mac.

Un gand.

E chiar atat de greu sa gasesti ce cauti? E practic, un alt capat de drum in care, sleit de puteri, oftez. Nemultumirea cu multiplele sale intelesuri mi se citeste pe fata. O alta perioada, un alt capitol, si multe goluri de umplut. Mi-e greu, dar gata! AS putea sa trec peste, sa fie iar "bine".. dar, poate pentru ca nu "merit" o schimbare in tine, in timp voi gasi pe cineva de-a gata. "O" cineva care sa nu necesite cerinte, certuri, schimbari.. "cineva" careia sa nu ii pot reprosa gesturi, sau lipsa lor, sa nu pot reprosa infantilitatea. Ar fi bine sa trec, si voi face asta! Mai departe, curand.
Imaginile imi trec prin fata ochilor. Sentimente siroiesc dar si vorbele aruncate si negandite, la fel si indiferenta de aceste momente. Si mai ales din ultimele zile. Vor trece toate.
Bataia inimii nu se opreste aici. Ba chiar se accelereaza cand te vad, ori aud. dar stau. Asta as fi putut invata cel mai usor de la tine. asteapta, si stai. N`o sa se rezolve nimic. Dar de data asta, si fix pentru ca atat faci, te consider vinovata pentru ce se intampla intre noi. PARDON! Ce NU se intampla.
Cu sperante desarte si ganduri amortite, cu buzele tremurande si pumnii inclestati, respir. Cu inima impacata de gandul sumbru ca ti-am spus tot ce vroiam, dar nimic nu s-a intamplat, ma spal pe maini de tot ce inseamna "noi". Tu, stii ce ai de facut, si mereu ti-am spus.. Iar daca, tu, ai sa consideri ca ai sa aplici vreodata din gandurile mele, am sa ma bucur, iar tot ce "eu" insemn, sau macar o parte din mine, va zambi, si va insemna ca totul n-a fost fara rost. Iar daca nu, e alta alegere marca inregistrata.
Capul sus, mergi mai departe.