James Blunt - Shine on!

Shine on

Tot ce cer, este ultimul dans, si il vad in ochii tai, in ochii tai..
Aceleasi miscari vechi, o noua poveste de dragoste mi-ar trebuie, iar mie mi-ar trebui aceleasi minciuni vechi.
Dar eu cant: Straluceste! Doar straluceste! Caci apoi toate minciunile vor disparea. Vor putea tipa si urla ca au fost dati afara, dar noi am platit pentru norul asupra caruia dansam! Asa ca straluceste, doar straluceste, cu zambetul tau stralucitor precum soarele, caci ei sunt doar sclavi ai zeilor pe care i-au creat, iar noi doi, am stralucit, am stralucit!
Si cand tacerea zgarie ultimul "la revedere", cuvintele de care am nevoie, sunt in ochii tai, iar eu voi canta: Straluceste mai departe, doar straluceste, caci in ochii tai, toate vor disparea, si vor tipa si urla ca au fost dati afara, dar am platit pentru norul pe care dansam, si straluceste, doar straluceste, cu zambetul tau, la fel de stralucitor ca soarele, caci ei sunt doar sclavi ai zeilor pe care i`au creat, iar tu si eu, am stralucit!.. Am stralucit!
Asa ca STRALUCESTE! Doar STRALUCESTE.. Inchide ochii si toate vor disparea.. Ei pot tipa si urla ca au fost dati afara.. dar am platit pentru norul pe care dansam.. Asa ca straluceste!

Sfat.

Viata e prea scurta pentru a ne ascunde sentimentele.
Trebuie sa stim cat sa asteptam pentru ca, totusi avem nevoie de timp.
Nu grabi lucrurile.
Asteapta momentul oportun, chiar daca ar trebui sa astepti ani.
Relaxeaza-te.
Dar nu te opri. Gandeste-te daca e bine, dar nu te complace situatiei.
Comoditatea te face sa crezi ca nu e momentul desi poate el deja a trecut.
Ce poate fi mai placut decat sufletul pe care il vrei in mainile tale, sa il poti modela, sa`l poti saruta, sau mangaia, ori sa te
plimbi de mana?
Si daca il ai.. Sa nu crezi ca lupta s-a terminat. Gandeste, zambeste, incearca si simte. Ofera. Cere. Iubeste, si canta. Fii perfect
daca vrei perfectiune. Adora. Incearca. Asteapta si crede.

.

Hai, vino..

E gandul meu ce zboara, si zambetul ce-ncerca, coltul gurii. E sclipirea din ochi ce nu-nceteaza sa licareasca.
E vorba-ceea dulce, ce nu-nceteaza sa-mi rasune in ureche. E finetea degetelor tale ce-mi mangaie simtirea.
E imaginea ta, si suflul tau pe ale mele buze, ce ma fac sa respir si eu.
E tot ceea ce esti. E tot ce imi doresc.
Te vreau ACUM, AICI, fara-ncetare. Mi-e dor de tine.. Si iti soptesc incet: Hai.. vino!

Tu si eu, sau.. eu si tu? E mult mai simplu: Noi.

In doi viata e mai usoara.. Dar si mai bine e cand noi doi suntem unul. Si am fost mereu, desi despartiti, sau impreuna, in gand, tot noi. Eu sunt tu, iar tu esti eu. Noi suntem unul. Suntem intreg. In viata si-n eter, in tot ce-nseamna rest, sau nu. Eu sunt cu tine, iar tu esti eu. Tu esti in mine, eu te iubesc. Te cred, in tot ce faci, si cred in tine. Tu ma imbraci cand facem dragoste, o faci cu sarutari. Tu ma intregesti cand lacrimile-mi curg, si ma faci sa fiu cum sunt. Adica indragostit. "Cant ca si cum, as sti ce fac", caci tu imi dau voce. Tu ma trezesti cu vorbe dulci, si ma adormi cu zambet. Tu ma "traiesti", si eu la fel. Tu ma iubesti, si eu la fel. Tu imi zambesti.. Eu iti zambesc.. Eu te iubesc, si tu la fel. Noi suntem vii, traim prin noi, traim prin sarutari, prin adieri de respiratie. Prin mangaieri, si dragoste. Traim prin vorbe.. O facem implicit.

Caci ne iubim. Si asta nu se va schimba.

At last, it`s you.

Cu ochii`nchisi te vad
Si de-i deschid, esti tot aici.
Iar cand clipesc? Ia ghici.
Chiar si cand dorm, rad.

Intind o mana..
Si de data asta.. `ntinzi si tu
Esti dulce, ca de catifea..
Presimt ca nu vei spune nu.

In ochii tai, vad o sclipire..
Si nu te`ntreb de unde vine
Si nici nu vreau sa stiu..

Iubire


Accentuez ce stiu..
Sau macar ce cred.
Ori e ceea ce vreau?
Din amintiri..

Frumusetea nu e frumusete.

Frumusetea nu e frumusete. Nu se "calculeaza" doar prin culoarea ochilor, prin marimea nasului, sau prin cate kilograme ai. Frumusetea nu e ceva ce se vede in oglinda. Chiar cred ce spun, cand spun ca noi toti, in felul nostru suntem frumosi..
Prin raftul de amintiri prafuite, nu pot sa nu remarc, cativa oameni care au fost cu adevarat frumosi in viata mea. Oameni frumosi in inteligenta si in gandire, in spontaneitate sau in vorbe. Chiar as putea crede ca frumusetea interioara este mai importanta. Cu mult mai importanta decat frumusetea exterioara, avand in vedere ca aceasta din urma se poate modela, si intr-un final, dispare.. in timp. Calitatile noastre se numesc frumuseti, in timp ce defectele noastre, sunt defecte. Nu exista oameni perfecti, desi tindem la asta. Fac o paranteza si spun (Ce mult timp a trecut de cand nu am mai vorbit despre perfectiune). Afara din mintea mea, si din viata mea, sunt in schimb oameni cu adevarat frumosi. Fiinte deosebite, si tinand cont de ce am spus asa, ar fi putut fi "miss", daca ar fi participat la vreun concurs de gen. Sunt persoane pe care nu am stiut sa le tin in viata mea, sau fiinte pe care nu am stiut sa le atrag. Fara ironie le pot cataloga ca fiind Frumuseti rare.. Dar viata inca nu s-a terminat, si nu se stie ce surprize aduce.
Oglinzile nu au rost in viata noastra. Nu au sens, atat timp cat nu incercam sa impresionam, si sa parem abstracti.. Ne ajuta sa fim simpatici, dar nu frumosi. Intelectul e frumos, iar atunci cand nu avem asa ceva, cu siguranta incercam sa fim simpatici, pentru a fi catalogati drept frumosi. Desi la unii e putin mai greu de descoperit, frumusetea exista.. Exista in fapte, in vorbe, sau in actiunile pe care le intreprind tertele persoane. Nu e greu sa fim frumosi. Si tocmai asta ne face frumosi, ca nu trebuie sa invatam sa facem ceva, sau sa ne chinuim sa facem. Tot ce trebuie facut e sa gasim acel ceva la care suntem buni, si ne place, sa exersam asupra "frumusetii".. Si vom fi remarcati. Frumusetea nu e frumusete!!

C O A

10 secunde din tot ce am avut candva, ne-ar fi fatale, caci 10 amintiri din ce-am cladit la un moment dat acum ma fac sa imi doresc sa mor. Imaginea glumelor noastre, sau comportamentul exemplar, ce cu greu l-as mai putea avea mi-aduc din nou regrete. Traiesc pe linia de plutire, desi mi-e greu, si uneori m-afund, caci obosesc. Nu mai esti tu sa ma resuscitezi. Nu mai esti tu sa-mi spui ca o sa fie bine, si totodata, cu-n zambet sa-mi alungi tristetile si orice urma de indoiala. Acum sunt eu. Fara de tine. Fara salvarea mea. Acum sunt imperfect fara credinta ta. Alerg spre tine, dar obosesc, caci nu te uiti in urma. Nu-mi mai intinzi o mana, ba chiar te eschivezi. Am inteles mesajul. Ai incercat. M-ai ajutat cat ai putut, iar eu.. am dat`o in bara. Am sa dispar din tot ce-nseamna trecut. Iar daca nu, atunci am sa dispar trecutul. Ar fi mult mai usor. Dar cum ramane.. Ce ramane din tot ce am avut. Nu pot sa cred ca simtim diferit despre ce s-a intamplat.. Si nu-ti pot cere sa fim, doar pentru ca am fost odata. Am acceptat ca tot ce-a fost, s-a dus, si nu va mai veni. Dar hai..... sa ne cunoastem. Sa fie un alt "nou". Un alt capat de TOT. Si din nou, NOI. Eu stiu ca nu cer mult, dar ca e imposibil, si totusi nu pot sa nu imi imaginez macar, si sa visez. Sau ce? Acum nici sa visez n-am voie?
Cu ochii deschisi, si indreptati spre cer, incerc sa cred. Dar nu imi iese. Cu buzele inclestate, strig ca te vreau. Dar nu se intampla.. S-a terminat. Demult. Dar al meu suflet nu s-a reabilitat. Inca nu si-a gasit salasul, si nici vreun colt intunecat. Ar vrea inapoi in tine, cu ganduri si simtiri.. Si pentru ca exista oameni care nu se trezesc din ganduri, si cred ca mereu exista un "dar".. imi spun: Dar nu se poate. Si din nou cad indurerat. Atat mi-a fost.. "ursit", doar o scurta perioada in care sa fiu fericit.. Si am crezut ca gata, ca totul a trecut, ca nu mai simt si poate, un nou inceput. Dar nu.. Aceleasi ganduri, aceleasi amintiri ce-mi bicuie simtirea, aceleasi suspine ce-mi macina gandirea.. Nu stiu ce sa mai fac, sa te am inapoi.. caci viata-i fericirea impartita la doi..


P.S.: Nu e ca FISUOII. Chiar inseamna ceva :))