luni, 28 septembrie 2009

A trecut timp.. Si inca trece.

A trecut timp de cand n-am scris cum scriu. De cand n-am zis cum spun mereu. De cand n-am ascultat. De cand n-am citit si de cand n-am simtit. De cand n-am avut, de cand n-am stiut.. A trecut timp.. Prea mult timp de cand n-am vrut.. N-am vrut sa respir. Poate nu am avut un motiv sa respir.. Acum tot acel tapet cade.. sfaramitandu-se. Bucati din mine renasc. Incet. Fix atat de mici cat sa conteze si sa ma faca sa simt. Incet. Rabdator asa cum nu sunt tu le pui, si le `zugravesti` la loc. Ma saruti atunci cand stii ca, conteaza. Imi dai aripi doar uneori. Ma tii cu picioarele pe pamant. Poate calculezi. Cu siguranta mai mult decat mine. Ma ierti caci stii si poti. Toate vor avea rost cand vom fi fericiti, nu? Poate nu prea increzator oftez. Sper ca stii ce faci, caci sunt in mainile tale. Ca si cu un pamatuf indepartezi praful de pe mine, ruginit, ma ungi, m-aduci pe linia de plutire, satisfacandu`mi setea de tine.. Doar cand vrei si spui. Eu vreau mai mult.. dar tu ma domolesti. Imi cunosti limitele. Si daca nu le cunosti, mi le impui.. Esti ce nu credeam ca mai e. Si-am descoperit in tine, ce am nevoie. Sper sa ramai pentru mine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentati aici..