Mi-as lua mieji de seminte si`un camp pe malul unui lac situat la poalele muntilor ale caror varfuri sa fie albe de zapada.. Si stand asa la umbra pomului din centrul campului, sa scriu.. Iar voi zambind.. cititi.
duminică, 21 februarie 2010
Si punct.
Pas cu pas.. pasesc. Iar fiecare clipa se contopeste cu urmatorul moment. Se scurge tot, ireversibil. Iar asta? S-a epuizat. Si punct.
Exact ca instructorul de la scoala de soferi. El singur nu poate sa conduca o masina. Atunci, de ce incearca sa invete pe altul sa conduca aceeasi masina?
"S-a epuizat." La fel ca si nesfarsita asteptare a unui maxi-taxi :)).
RăspundețiȘtergere"S-a epuizat". Sau la fel ca si puterea de a fi rabdator, si a astepta sa se schimbe ceva. Am asteptat destul.
RăspundețiȘtergerePoti fi mai explicit ? Sau nu mai conteaza ?
RăspundețiȘtergere"..a astepta sa se schimbe ceva." Despre ce timp e vorba ?
Exact ca instructorul de la scoala de soferi. El singur nu poate sa conduca o masina. Atunci, de ce incearca sa invete pe altul sa conduca aceeasi masina?
RăspundețiȘtergere"S-a epuizat". Sau la fel ca si puterea de a fi rabdator, ca si puterea de a astepta sa se schimbe ceva. Am asteptat destul.
RăspundețiȘtergereHope you understood now.
"S-a epuizat." ..la fel ca si timpul in care schimbam cateva (simple) cuvinte :)
RăspundețiȘtergereAschia nu sare departe de trunchi.. Nici ea nu stia sa ma bage in seama, de aia a pierdut.. Dar tu nu ai nimic de pierdut, nu?
RăspundețiȘtergerePoate. Ce e de facut ?
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereChiar nimeni nu mai stie in ziua de azi? Toti trebuie sa intrebati?
RăspundețiȘtergere