Concretizez imagini.. anterioarele ganduri ce logic ar fi devenit trecut, inca ma apasa. Si nu e rau. Actualizez cu voinicie gandurile, si din ce in ce mai rar oftez. Nici nu respir greu. Nu am nimic sa imi apese pe umeri, si nimic nu se trezeste dimineata sa ma supere. Mai mult decat atat, am cunoscut doua noi sentimente.. Ciudat!
Nu m-as fi asteptat sa fie usor, sii.. Nici nu prea e, dar a fel ca fiecare inceput, e greu, dar trece.. Clipesc si eu des, si m-alint, imi place sa ma joc, si caaant, asa afon cum sunt. Oricum oboseala isi face de cap in corpul meu, si ma impiedic, ori dau un cap de usa.. Dar nu ma doare.
Trezeste-te la realitate, si respira, caci e important ce-mi spun.. Acum imi trebuie un semn. Si gata. Caci nimic din tot ce-i important in viata, nu vine neanuntat. Asa cum eu, sau TU, sau tot ce tine de lucruri importante, venim cu-n fulger, sau o palma, ori concert in VAMA.
P.S. : Tu = Orice fiinta vie, ce citeste aici.
"M-ai inundat cu fericire si simplitatea pe care doar in intortocheat o gasesti. [...] Fericirea ti-o faci cu mana ta, prin fapte si vorbe, prin ce ai de oferit si ce stii sa primesti. [...] Iubirea e o caldura de care nu stim de unde vine.. iar eu incep sa transpir!"
RăspundețiȘtergere"Cum poate un om atat de mic sa ma faca atat de fericit?!"
P.S. : nu e un semn, sunt doar mici amintiri dragute :*
Amintirile sunt tot ce ne raman. :)
RăspundețiȘtergerecorect ;)
RăspundețiȘtergere