Viata sau..

Am multe zile de cand nu am mai intrat pe net, si probabil vor mai fi inca multe in care nu voi face asta. Nu am timp, si asta ma bucura. Am chef, si de asta imi pare rau.. Am multe postari pe care le-as da spre citire, dar trebuie sa fie rabdare. Ma bucura chestii pe care la aflu cand intru online. Introducerea a fost asta.. Iar cuprinsul:

Am puterea sa iti coordonez fiecare lacrima sau grimasa, si sa iti desenez pe fata zambete de vreau, ori tristete sa iti implantez in obraji. Si stiu ca pot!
Continui sa o fac in lipsa, ca si cum eram acolo. Te-ascunzi dupa sunete, de parc-ar fi pereti, si uiti, ca eu, da eu am inventat "Ascunselea"
Nu! Nu mai iert, si tot ce-am gresit, iertat sa-mi fie. Nu ma mai joc, caci tehnologia m-a trezit la realitatea la care anii nu-ti permit s-ajungi. Maturizeaza-te.
Obtin ce am, prin vorbe. Si pierd prin fapte. De parca stiu dinainte ca voi face asta.. Macar eu lupt.
Am adormit candva cu un gand bun. Pacat ca acel ceva, apus demult, nu-si mai gaseste loc spre inima mea.
Castelul meu, cu multe turnuri si strajeri, departe de tine, si ascuns de restul, e ca o fortareata. Iar tu c-o floare ai fi putut sa intri.
Dar fara incercari, nu exista reusite. Fara riscuri, nu sunt victorii. Macar de ai avea o camera de cristal din care sa nu iesi.
Invingatori nu exista aici, ci doar invinsi. Sau poate doar unul. Una mai exact. Caci eu, din nou trec mai departe, mai repede si mai bine. Nu zambesc ironic, dar stiu ca s-a terminat. Si viata.. Merge mai departe.
Consider ca durerea ca tu nu ai facut, se-ndreapta spre tine, doar pentru ca n-ai vrut.
Imaginatie avem, sa scriem stim. Sa doara pot. Dar nici nu ma complic. Te las cu ganduri si "de ce-uri" si tot ce doar tu poti: cand suferi si-ti doresti, sa stai, si sa astepti.