Pana cand?!

Praf.. atat ramane din toti. Urme, daca suntem in stare sa lasam. Visem avem cu totii, dar putini puterea sa la indeplinim.

Inventam litere. Stergem lacrimi. Intrebam pentru a afla. Si totusi, murim cu dileme existentiale.

Nici gand de libertate. Nici urma de intelegere. Pragmatismul tradeaza zambetele false. :)

Ar fi iubirea un raspuns, dar cine mai iubeste sincer azi? Curmam vieti involuntar.

Cine vrea oare binele nostru? Lupta cineva pentru in zambet sincer? Probabil nu.

Astept.. Dar asta facem toti, ca niste netoti. Nori trec, valuri se sparg.. Pamantul dispare..

Nimeni nu lupta, pe nimeni nu doare.. Eu scriu.. Dar nimeni nu vede. Fara rezultat.

Dar fara rezumat. Probabil fara ecou.. Transmit mesajul care trebuie, dar nu cum si cui trebuie.

Pana cand va trebui sa ii invat sa traiasca? Sa acopar ce ei descopera? Pana cand sa pun cep la ce ei gauresc? Probail voi visa la perfectiunea viselor, si atunci un vis voi fi trait. Eretic. Un singuratic pur. Nu ajutor. Nu multa lume stie.. cum sa fii om. Sa-ti vezi de ale tale. Si nu-i greu sa traiesti, da-ti trebuie curaj. Si-un dram de nebunie, odata la o mie. Atunci.. ce sa le fac? Si sa ma cert? Cu cine? NU!! Asa veti spune toti: "Asta nu e de mine"

Enjoy..:)