Fotografia este tot ce ramane, dupa timp..

Eram la coltul blocului cu fratimiu cel mare, si vorbeam.. Se uita la masina lui si o tot admira.. Instantaneu m-am gandit in perspectiva la ce o sa se intample, si ce o sa.. ramana din masina aia. In cel mai bun caz, o poza. M-am uitat la masina mea, si stiam ca am poze cu ea. M-am gandit la ce am mai pierdut.. bicicleta, masina cealalta, calculatorul.. Multe chestii din care am ramas doar cu o poza.. doua, trei. Ma gandeam la relatii. Am ramas cu poze. Ma gandeam la.. lucruri, am ramas cu poze. Din toate situatiile pe care le traim, si din toate lucrurile pe care le detinem, in toate momentele, si cu toate persoanele importante, sau mai putin importante din viata noastra, ramanem cu poze. Cu amintiri. Eu nu le am prea bine cu memoria. In schimb realizez cat de utile sunt fotografiile.
Fa poza azi, persoanei de langa tine, chiar daca e suparata sau zambeste. Fa-ti poza cainelui care te linge de mama focului, si fa poza masinii tale, chiar daca cei din jur se uita crucis. Fa-ti poza cand te tunzi, si fa o fotografie parintilor tai, ca sa le arati peste ani cat de frumosi sunt. Imortalieaza nu numai amintirile, ci si lucrurile la care tii, pentru ca nu se stie.. Fa-ti o fotografie tie suparat/a. Ia fiecare camera din locuinta ta in parte, si fa-i cate o poza in ansamblu. Cauta-te in suflet si deseneaza ce-ti vine in minte, apoi fotografiaza foaia, dupa ce i-ai pus un timestamp. Nu lasa nimic sa te descurajeze, pentru ca vei fi si mai descurajat/a atunci cand o sa vrei sa iti aduci aminte de ce ceva si nu ai cum..
Eu mi-am facut o poza acum. Si nu e prea tarziu.