sâmbătă, 8 august 2009

Despre viata. O entitate care credeti ca exista. Si despre mine mai in particular.

Daca sunt prea important pentru cineva, vad lucrurile diferit decat le vad din prisma cuiva pentru care nu sunt la fel important.. Dar unde voi fi plecat cand nimeni nu ma va putea salva de mine? Unde va fi scaparea mea? Cum am reusit sa spal tot ce a fost? Probabil ca am atasat multe persoane de mine, dar imi era mult prea frica sa fiu urat de altii, incat ma prefac, ca`i urasc inainte.. Unde ma voi ascunde cand nu voi mai putea scapa de adevar? Realizez acum ca mi-e frica. Dar nu pot respinge tot.. Nici eu nu pot scapa tot.. Dar m-am saturat sa vorbesc ceea ce nimeni nu intelege. Imi e clar ca nu-mi pot trai viata de unul singur.. Pot auzi soaptele unor persoane, si aleg sa nu aud nici macar strigatele altora!!! Pana la urma, nu pot scapa de viata, nu? Ma opresc din respiratie destul de des.. respir si incerc sa nu privesc inapoi.. Imi dau hainele jos si ma bag in cada.. stau in caldura mea..
Tu nu vei stii vreodata adevaratul inteles al vorbelor mele cititorule! Tot ce scriu imi apartine.. Nu pot fugi nicaieri, asa ca scriu.. Nu ma pot ascunde, asa ca ma arat. Nu pot tipa, asa ca astern litere reci. Ma trezesc din vis, inghetat din cap pana in picioare. Tot ce credeam ca e dulce, e amar, si nu pot tipa.. Am venit sa spun adevarul pe care nimeni nu`l intelege.. Imi umplu viata cu ce visez noaptea.. dar totusi nu mai dorm. Cum reusesc sa visez? Singurul lucru `de pret` sunt eu. Indiferent pentru ce plang, pentru ce lacrimez, imi pierd mintile, caci tu poti alege, dar stai si te uiti.. Poti scrie. Dar nu o faci. Si oricat ai crede nu e la fel. Te regasesti in ce vreau.. Nimic nu ma poate tine in frau acum. Si as vrea sa vorbesc, pe intelesul tuturor. Sa fiu ceea ce ar vrea altii sa fiu, dar apoi.. as lua-o de la cap, nu? Nu as mai fi eu, cel care va scrie, care pe unii ii alina, si pe altii ii face sa sufere. Scriu adevaruri carora altora le e frica sa il aduca la suprafata? Nu. Inca nu fac asta, dar cand voi ajunge sa vorbesc despre sistem, Sau despre oameni carora le e frica sa traiasca, ori traiesc, si le e frica sa arate si altora cum, inseamna ca am involuat. Nu e treaba mea cum isi traiesc altii vietile, cat de bine sau rau o fac. E trist cum traim fara sa fim intrebati inainte daca vrem sa o facem, unde sa ne nastem, ce parinti sa avem, si ce aspect.. Spuneti voi ca dumnezeu exista? Faceti-ma sa cred, apoi voi considera ca in loc de involuat, am evoluat. Dar grabiti-va.. timpul trece si nu mai apare dumnezeu asta sa`l opreasca, sa ne putem bucura de viata la adevarata ei valoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentati aici..