sâmbătă, 8 august 2009

Fir de ata frant.

Cand spun fir de ata, ma refer la viata. Cand spun frant spun intrerup, dar nu ca si ata, viata nu poate fi legata la un loc. Indiferent de ramane sau nu nodul. Asa s-a intamplat cu un baiat, despre care sincer nu stiu foarte multe, pe care nu il cunosteam personal foarte bine, in schimb cu care am schimbat cateva vorbe, si am ciocnit o sticla de bere. Marian Ionescu. Este baiatul despre care cu toti care cititi stiti ca a murit in accidentul de la Stefan Cel Mare, in care basculanta aia cu balast a cazut peste microbuzul Medgidia-Bucuresti. Marian nu a fost singura mea cunostinta din acel microbuz.. A mai fost o tanti care avea in jur de 40 de ani, sotia unui bun prieten de-al tatalui meu. Viata se frange ca un colt de paine, daca nu cumva chiar mai usor. Oftez pentru ca.. cineva drag mie trebuia sa fie in acea masina, si imi e greu sa zic ca ma bucur ca nu a fost, pentru ca e trist pentru cei ce au fost acolo. Sa stim si sa fim constienti cu totii ca moartea nu iarta, nu ne iarta si nu tine cont de bunatatea sufleteasca, de prietenii pe care ii avem, de banii pe care ii cheltuim sau masinile pe care le conducem. Nici de functia pe care o detinem sau de ce am facut bun sau rau in lume. Moartea vine, `ne ia` si pleaca.. Ce pot eu sa spun e ca acolo la 2 metri sub pamant sper sa va odihniti si daca cu adevarat exista o lume de dupa sa va fie mai bine acolo. Eternitatea e a tuturor.
Rest in peace Marian.

In alta ordine de idei, vroiam sa mai deschid odata capitolul timp.. Sa incerc inteleg oamenii care nu isi imagineaza ca daca nu ar fi timp nu ar avea capacitatea de a se misca, de a evolua de a gandit. Totul ar stagna, ar fi nemiscat, nu lent, sau furibund. INGHETAT! Am trait cu gandul ca `pana aici mi-a fost` cu dragostea timp de 5 ani si ceva.. timpul ce a trecut s-a dovedit a-mi fi dusman cand am aflat ca oamenii pe care crezi ca ii cunosti in totalitate nu sunt ceea ce sunt. Tocmai de aia am parasit o relatie care se vroia a fi finalizata (casatorie, familie, bla bla).. Si nu imi pare rau. In schimb era ideea de timp, si anume ca timpul trecut s-a dovedit a-mi fi dusman. Timpul din nou trece.. viata bineinteles ca, continua si nu as vrea altceva. As vrea sa vad lume zambitoare si fericita cum sunt eu in unele momente ale unor zile, cand stiu ca in timp totul va fi bine, traind cu gandul dar nu cu siguranta asta. Sunt liber sa sper. Tineam extraordinar de mult la secundele care treceau si la momentele zilei, imediat cand m-am despartit de fata aia.. ma gandeam ca am 21 de ani si ca imi va fi greu sa o iau de la capat cu o noua relatie.. cu un nou inceput. Probabil ca e greu, dar cine a razbit odata va razbi si a doua oara. In schimb, serpentinele sunt mai abrupte, oamenii sunt mai rai, veninul a crescut, greutatile nu inceteaza sa apara.. Dar stii ce? STITI CE? Timpul care trece, acum trece in favoarea mea, a noastra.. Pentru ca apoi, cu rabdarea necesitata, cand toata lumea ori nu va mai avea ce sa zica, ori va fi de acord, timpul va fi prietenul nostru..
Dedicated to A.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentati aici..