Te gandesti oare cum trece timpul fara sa avem vreun aport la mecanismul sistematic? Totul este rece si rigid la fel ca un inceput de orice, totul este dilematic, totul ar fi schimbator. Realizezi ca de fapt timpul este singurul adevar real? Eu da! Si ma gandesc la asta, odata, de zece de o suta, de o mie de ori! Viitorul practic nu exista, trecutul a fost, iar prezentul este. O mie de ganduri imi invadeaza pana si lacrimile ce vor curge la un moment dat. O sa fie bine? Oare ma place si ea? Oare o sa iesim impreuna? Oare cu ce parfum se da? Daca nu ii place comportamentul meu? Ce ma fac? Trag aer in piept. Astept. Expir.. O sa fie bine. Asa se intampla.. de obicei..
Mi-aduc aminte motive pentru a fi cu ea.. o mie! Este frumoasa, zambetul ei, parul, ochii nasul gura, sarutul.. Imbratisarea calma sau strangerea de mana. Sufletul cald si felul de-a vorbi.. O mie, nu mai putin.
Cunosc un suflet gol. Si trist. Si mohorat. Si singur!!! Probabil vor fi o mie de ceva pana in momentul in care starea de spirit i se va schimba. Dar vorba mea: Este timp.
O mie de cuvinte ar putea fi spuse in legatura cu postare ta ... dar nu spun decat "te iubesc" de o mie de ori... pentru ca este timp dar nu vreau sa treaca fara sa iti dai seama ca da ... chiar te iubesc.
RăspundețiȘtergere