Vibrez.

Oftez din diferite motive. Zambesc din cu totul alte diferite motive. Sunt fericit pe moment din infinit de multe motive. Dar viata ce o traiesc e asa cum e dintr`un singur motiv.. Si anume, multumirea cu putin, lipsa de lupta pentru a razbi cu adevarat fericit si mult mai mult decat o fac altii.. Nu as putea sa ma plang, sau sa spun ca imi e rau sau bine, dar nici ca e o viata indestulatoare, ori zgarcita.
Sunt lucruri pe care mereu le-am dorit si am fost prea calici pentru a dovedi rabdare, incredere si liniste in timp.. Am pierdut ce credeam ca e nepretuit din graba, si lipsa de respect. Cel putin eu asa am facut. Probabil ca voi repeta greseala. Din acest motiv, oftez macar odata.
Zambesc cand visez, zambesc cand ma trezesc si sunt inca buimac, atat de adormit incat nu realizez ca`i realitatea cruda si rea. Zambesc cand aud ca cineva ma iubeste, zambesc cand beau bere, si cand probabil ma joc cu nepotii. Zambesc cand sunt fericit, dar nu intotdeauna cand sunt fericit zambesc.
Sunt fericit.. si ma simt bine, sensul vietii l-am descoperit, intalnindu-te pe tine. Cand eram mic, priveam spre soare, intrebandu`ma ce e fericirea, acum stiu sunt baiat mare.. Fericirea`i un lucru marunt, e o aripa care vibreaza, fericirea e un lucru mic, un pitic.. Ideea mi-a venit.. Citind o poezie, in care o albina-mi da raspunsul, restul e fantezie..
Viata o traim pentru ca ne-a fost data, luata ca privilegiu, transformata in porunca, sau in acelasi timp, pedeapsa. Sa nu disperam. Daca nu ne place viata, macar sa o ducem la capat. Vedem acolo si atunci ce se intampla.