miercuri, 12 august 2009

Dar mai e timp.

Ma uit la valuri si imi caut un motiv. Probabil traim pentru a ne face pe sine multumiti sau fericiti. Tot in valuri citesc ca nimic nu`i indestulator, nimic nu ajunge, nu multumeste, nu satisface. Probabil ar fi trebuit sa scriu la persoana I singular. Calculand asupra mea, si logic, imi da un rezoltat eronat, cu virgula. Incerc de fapt sa-i multumesc pe altii pentru a ma satisface pe mine. Dar e ilogic. Mi-aduc aminte o perioada in viata mea in care-mi era bine. Pustan fiind n-am stiut ca nu trebuie sa trec mai departe. Acum in continuare incerc sa-i fac pe altii fericiti pentru a primi acelasi dar in schimb. Problema e ca ori nu reusesc, ori nu incerc cum si unde trebuie. Dar mai e timp. Probabil ca cel mai usofr imi va fi sa `ajut` persoana care m-a iubit sincer. Pur si simplu pentru ca eram asa cum inca sunt. Probabil ca imi voi primi fericirea in schimb. Asta astept!

Probabil ca postul asta va lamuri multe "de ce-uri" din mintea ta. Sper sa concluzionam motive. Astept comentarii. :)

Un comentariu:

  1. sa "ajuti" nu mai e cazul pt k ai ajutat deja... si da unele "dc-uri" si-au gasit raspunsurile ... <3 u... in rest postarea imi place... "TU"

    RăspundețiȘtergere

Comentati aici..